Emil Boc anunta ca anul 2012 va fi in continuare unul auster, fara indexari sau cresteri salariale pentru bugetari si pensionari. Totusi, Andreea Vass ne linisteste, spunandu-ne ca nu se pune problema ca pensiile si salariile sa nu fie platite.
Revine Emil Boc si declara ca, daca situatia externa va fi favorabila, amaratii patriei vor avea parte de ceva stransura de malai netrecut prin sita.
Ba mai mult, Jeffrey Franks, boss-ul FMI pentru Romania, lasa de doi bani speranta aruncand pe piata o posibila indexare daca "situatia externa o va permite" (s-or fi vorbit astia, ca prea repeta toti acelasi lucru!).
Si, daca, domnilor Boc, Franks si Basescu, situatia externa nu numai ca nu se va imbunatati, dar se va deteriora mai grav, nu e logic sa urmeze alte masuri dure? De ce nu luati in calcul si aceasta varianta? Sau o luati, dar n-o ganditi cu voce tare, de teama pierderii procentelor electorale?
Tin sa mentionez din start ca nu-i plang de mila pe bugetari si nici pe pensionari. Avem un Guvern, un presedinte si un Parlament, toate alese prin vot liber, democratic si fiecare tara are conducatorii pe care si-i merita si pe care si-i alege. Personal, sunt convins ca acest sistem de pensii se va prabusi intr-o zi, deoarece, dupa cum spunea si Nelu Botis candva, nu reprezinta altceva decat un sistem de tip piramidal, o schema Ponzi prin care unii dau si altii iau.
Din pacate, cei care dau au devenit atat de putini incat Traian Basescu se plange, pe unde nimereste, ca bugetul central trebuie sa indrepte in jur de 3 miliarde de euro, anual, catre sistemul de asigurari sociale, pentru a acoperi deficitul de acolo. Si cand te gandesti ca exact trei miliarde a ratat Romania dintr-o eventuala vanzare a certificatelor de CO2, te intrebi de ce mai stau inca unii ministri in scaune.
Pe de alta parte, nu ma incanta deloc ca eu trebuie sa-i platesc pensia lu' tata, lu' bunicu si lu' mamaie. Ei ar trebui, in mod normal, sa-si primeasca inapoi banii pe care, odinioara, i-au dat statului drept cotizatie. In esenta, chestia este dureroasa, dar Guvernul inca doreste sa pastreze aparentele si tine inca bolnavul conectat la aparate. Guvernul Boc e atat de habarnist, incat vorbele reprezentantilor lui trec drept glume ilare. Sa demonstram cu fapte.
"Pe parcursul anului 2012, se va reveni in integralitate la salariile pe care bugetarii le-au avut inainte de taierea lor cu 25 la suta, astfel incat si aici sa putem reveni la normalitate, ca urmare a faptului ca economia isi revine", a afirmat Emil Boc, in mai 2011, la o intalnire cu investitorii din judetul Salaj.
"Va fi ca tinta si o crestere a salariilor in 2012. Din 2012, esalonat, in asa fel incat sa atingem pe cat posibil recuperarea pierderilor salariale din 2010 de catre bugetari", declara Mircea Toader, liderul deputatilor PDL, in luna august a acestui an.
Liderul grupului "Minoritati" din Parlamentul Romaniei, Varujan Pambuccian, a sustinut in aceeasi sedinta a coalitiei, in care Toader facea declaratiile redate mai sus, ca s-a discutat si despre posibilitatea ca salariile sa se majoreze incepand cu 1 octombrie 2011, dupa o analiza a efectelor acestei masuri. Pambuccian anunta la acea vreme ca bugetarilor li se vor da vreo 5 la suta chiar din luna octombrie 2011. Toate acestea se intamplau pe la sfarsitul lunii iulie-inceputul lui august.
Pentru cine nu-si aminteste, trebuie mentionat ca Varujan Pambuccian este cel care, la inceputurile mandatului Guvernului Boc, anunta ca, daca intr-o luna (de cand facea el anuntul) nu-i vor fi luate in serios propunerile, grupul sau parlamentar nu va mai sustine Executivul. Pambuccian vedea la acea vreme, ca solutie anticriza, scaderea impozitului unic la 4% si cresterea TVA la 25 la suta. Au trecut 2 ani, Pambuccian este tot acolo, TVA a crescut dupa cum singur a grait, dar impozitul nu pare sa fi scazut.
Acestea reprezinta o mica parte din exemplele declarative ale membrilor Guvern-coalitie care, de doi ani, ne arata ca nici macar nu stiu in ce lume se invartesc. Eu inteleg astfel toate aceste declaratii haotice: Puterea stie ca nu are de unde, populatia la fel, dar primii ii tin in sah pe ceilalti pentru a nu-si pierde tot capitalul electoral pe care-l mai au.
Intr-o luna le dau 5 la suta, luna urmatoare nu le mai dau nimic si ajung, intr-un final, sa dea asigurari ca ar trebui sa fie multumiti oamenii ca inca li se mai da ceva. Un Guvern care a ajuns sa dea asigurari ca pensiile si salariile se vor plati tradeaza nesiguranta.
Boc lasa totusi o urma de speranta si-i asigura pe contribuabili ca, daca situatia externa o va permite, va face ceva ajustari in sus. Boc uita, totusi, trei lucruri: Romania trebuie sa plateasca prima transa scadenta a imprumutului contractat acum 2 ani si ceva, Nokia, firma care era pe locul doi in topul exportatorilor din Romania, a plecat de pe meleagurile noastre, iar in agricultura nu se inrevad lucruri deloc bune, din cauza secetei care a lovit culturile de paioase in aceasta toamna.
Asa ca Emil Boc ar trebui sa inceteze cu argumentatii si asigurari puerile. Dupa aceea ar trebui sa se uite catre mediul privat pentru a vedea cum ar putea asigura acea plus valoare de care Romania are nevoie pentru a nu se mai uita mereu catre FMI si UE. A, sa se uite catre UE, dar catre fonduri nerambursabile. Dar cu 3,5 la suta (absorbtie) nu se face primavara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu