"Stimați colegi,
Din cunoașterea istoriei, avem destule indicii încât să ne dăm seama când societățile sau țările sunt expuse pericolelor. Sunt semne foarte clare astăzi că România noastră este în prima linie a riscului. Au semnalat-o mulți în ultimii ani, de la revistele economice ale lumii, care atrăgeau atenția deja la finele lui 2008 că slaba calitate a conducerii țării va agrava criza în România ce, oricum, va veni, trecând apoi prin atenționarea Comisiei Europene, din martie 2010, că România se apropie de incapacitate administrativă, la trecerea țării între primele zece economii riscante ale lumii și la prezentările insistent negative, adesea penibile din presa intenațională.
Unde suntem, de fapt? Câțiva indicatori sunt elocvenți. Țara are, de fapt, unul din cele mai grave sau cele mai grave căderi economice din ultimele secole, mascată de aparente creșteri. Prăbușirea PIB-ului în ultimii trei ani este de aproape o treime. S-au redus peste 600.000 de locuri de muncă, investițiile publice au scăzut cu peste 28%, puterea de cumpărare cu 30%, iar de pe piață au ieșit 40% dintre firmele existente. Îndatorarea externă a atins nivelul record. Avem cel mai jos nivel salarial din Europa comunitară. Avem echilibru bugetar, dar fără dezvoltare economică. Băsescu se flatează cu stabilitate politică, dar aceasta, știm bine, este forțată, fiind ca la nimeni - în condiții de declin sau uneori de stagnare în cazul mai bun.
Statul a intrat în incapacitate de a-și achita obligații elementare față de cetățeni. Democrația este desfigurată până la acordul voturilor și falsificarea oficială a rezultatelor. Instituțiile se degradează sub pretextul unei reforme care nu e gândită de nimeni serios și de care nimeni, de fapt, nu răspunde. Statul este înțeles vulgar, iar în funcțiile cheie sunt plasați nepricepuții.
Pe scena internațională, în contextul celor mai intense conexiuni dintre state, România se trezește brusc, de fapt, izolată. S-a instalat în România, cum se spune în dreptul constituțional, o președinție africană. O președinție preocupată, mai curând, să debantereze partidele rezultate din alegeri, să confecționeze majorități aritmerice cu care se încearcă să guverneze. Statul de drept în România a devenit, în sfârșit, un stat clientelar. Uzurparea legislativă, care se vede în atâtea legi, se încearcă acum să fie completată cu o uzurpare constituțională. Nu altul decât Vasile Blaga asemănat, știm bine, nu demult înaintarea României de azi cu, îl citez, ”un tren ce se îndreaptă spre un pod rupt”. Doi istorici de frunte ai țării au previziuni sumbre. Dinu Giurescu spune că România se îndreaptă spre destrămare, iar Florin Constantiniu este colorat. Țara noastră a devenit, citez, ”un fel de Burkina Faso a Europei”.
Ce este de făcut, se întreabă mulți oameni responsabili din această țară. Nu este de așteptat vreo soluție la problema României de la Băsescu. Ceea ce a lăsat acesta în urma lui, în orice rol a fost - la nave, la transporturi, la gestiunea Capitalei, la sănătate, la justiție, la educație, la democratizare, etc., este cunoscut: deteriorarea de sectoare întregi. El nu are, trebuie spus, nici cunoștințele minimale, nici morala, nici prestigiul unui lider de țară. Este destul să spunem că cel care a promis cetățenilor lupta împotriva corupției patronează cea mai mare extindere a corupției din istoria recentă a României. E destul să ne reamintim că cel care clama ”Să trăiți bine!” a dus la cea mai mare sărăcie materială și morală din viața cetățenilor țării în condiții de pace distrugând statul social și valorile morale ale conviețuirii. Este elocventă samavolnicia alegerilor și incapacitatea corectitudinii în abordarea justiției și a celorlalte competențe ale statului cu care românii au ajuns să trăiască. Nu este de așteptat vreo soluție a României de la partidul ce guvernează. În definitiv, niciunul dintre mormanele de prostii care se numesc legi ale lui Boc nu numai că nu rezolvă ceva, ci prejudiciază această țară în mod grav și pe cetățenii ei.
Nu poți administra, în definitiv, o țară selectând, mai ales, neisprăviți și corupți. Trăim în România, cum ne spun istoricii, cea mai gravă criză din epoca ei modernă. O criză multiplă, o criză financiară, o criză economică, o criză de capacitate administrativă, o criză de calificare a liderilor, o criză de motivație. Este o criză ce prelungește situația din alte țări prin scăderea investițiilor externe și prin dificultățile sporite ale exportului. O criză, însă, care trebuie spus responsabil - are cauze eminamente indigene. În definitiv, este vorba de incompetența administrației țării care se observă la tot pasul de către orice cetățean cu orice pregătire. Țara nu are nici acum vreun pachețel de măsuri de creștere economică. Niciun indicator economic invocat, dacă e semnalizat comparativ, nu se dovedește concludent. Nicio instituție nu mai poate funcționa normal. Nu este vreo inițiativă a guvernării care să nu fie afectată de diletantism și voință șmecherească de a înșela. De la nivelul șefului statului, fapt fără precedent în Europa recentă, cetățenii sunt priviți astfel ca să plece din țară. Pe de altă parte, țara a fost umplută propagandistic cu mistificări: criza mondială cică ne afectează, o schimbare de guvern va antrena instabilitatea politică, douăzeci de ani ar fi de vină, statul social ar fi depășit, opoziția nu ar fi pregătită, nu avem alții mai buni. Mistificări care de care mai păguboase pentru această țară. Populația și-a pus de multe luni speranța depășirii declinului, opririi declinului și a evitării autodistrugerii țării în Uniunea Social Liberală, iar vreme îndelungată sondajele au dat Uniunea detașat în frunte.
Fiindcă ne aflăm la o reuniune importantă a USL, în capitala Transilvaniei, trebuie spuse din capul locului două lucruri fundamentale, cred eu. USL nu-și poate permite să fie doar prima formațiune politică a țării. Ea este aceasta. USL trebuie să câștige o majoritate netă și convingătoare acum, foarte clar, de una singură. Toate mijloacele USL trebuie puse în mișcare neîntârziat pentru consolidarea și ameliorarea suportului din partea populației în sondaje și, mai ales, în afara sondajelor. Cred că suntem de acord că nu e suficient să avem programe mai bune decât adversarii. Nici nu este greu. Adversarii nu prea au programe, nu se știe undeva vreun program publicat al rivalilor politici exceptând, sigur, preocuparea de secătuire a resurselor țării. Dar nu e destul, spuneam, să avem programe bune câtă vreme nu facem cunoscute programele populației în lărgime, adică, în fiecare localitate. Nu este de ajuns să facem reuniuni câtă vreme nu se reacționează cu alternative mai bune - de la București, de sus, până în ultimul oraș și în ultimiul sat. Sunt care acționează la politicile și măsurile nechibzuite ale guvernării. Trebuie să ne preocupe de acum cotidian întrebarea: sunt soluțiile Uniunii Social Liberale pentru fiecare cetățean, ajung ele la fiecare cetățean oriunde și oricare ar fi el? Nu vreau să evoc programele Uniunii, dar trebuie spus că aici sunt concepte excelente care bat în adâncimea situației din România și care pot duce România spre liman.
Mai trebuie să spunem un lucru. În pofida propagandei insidioase care a fost și care s-ar putea să revină, nu este o construcție artificială alăturarea liberalilor, social-democraților în nicio situație, trebuie să spunem celor care acuză aceasta. Din fericire, nu se înventează istoria modernă în Europa. În atâtea țări aceste alianțe au dat rezultate, și dacă vrem chiar cazul Germaniei. Germania a prevenit intrarea în criză și merge înainte, să fim foarte lucizi, tocmai pentru că la momentul potrivit a avut o alianță, dacă vrem, între centru-dreapta și centru-stânga, dacă vrem să formulăm în acest fel. Eu cred că a sosit ora pentru a pune în valoare, în dezbaterea publică, ca alternative explicite la actuala guvernare, opțiunile și numeroasele implicații ale opțiunilor Uniunii Social Liberale. Cred că nu se poate organiza mai departe bătălia pentru a afirma opțiunile Uniunii noastre fără a stabili responsabilități precise la toate nivelurile, fără a stabili acei responsabili care iau pe umeri cu competență și devoțiune angajamentul transpunerii lor în viață.
Cetățenii, s-o spunem direct, au nevoie de rezolvări la problemele pe care le trăiesc și vor să știe cine răspunde de rezolvarea problemelor lor, cui își pot încredința speranțele lor. Este nevoie, în sfârșit, de strategii chibzuite de câștigare a încrederii și a adeziunii cetățenilor în fiecare localitate. Noi suntem datori să ne amintim, ardelenii și neardelenii, acum, în preajma Zilei Naționale, ceea ce se scria în surprinzătoarea declarație de la 1 decembrie 1918, de la Alba Iulia. Citez: ”În domeniul vieții publice se va înstaura un regim de guvernare democratică, cu drept de vot universal, secret, egal, pe bază de sistem comunal pentru toți cetățenii bărbați și femei care au împlinit vârsta de 21 de ani, deplina libertate pentru presă, drept de întrunire și de asociație, libera manifestație a spiritului și a răspândirii liderilor”, închei citatul.
Realitățile de astăzi ne obligă să constatăm - de guvernare democratică în România, din nefericire, nu mai este vorba. Nu mai este vorba în România regimului Băsescu-Udrea-Boc. Cât timp alegerile se falsifică, dreptul de vot este distrus de tehnica Neamț-Pinalti, probabil o premieră în Europa. Cu adevărat libertățile sunt cumpărate și comercializate, cum nici cele mai mafiote regimuri nu au făcut-o. Iar despre simț, este greu de vorbit. Atunci când cele mai înalte instanțe ale statului vor tinichigi la concurență cu filosofii, convinși ai aplicării ordinelor concrete în loc de persoane reflexive, vor executa docili în loc de oameni responsabili.
Imnul în România, am văzut încă o dată, începe cu deșteaptă-te române. Nu ar fi momentul ca la Cluj, în Ardeal, Ardealul care a dat pe unul fii săi, Andrei Mureșanu, această chemare să înceapă deșteptarea? Eu cred că USL, prin angajamentul pentru România, este în prima linie a deșteptării și devine de azi garantul acesteia. Vă mulțumesc pentru atenție!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu