Persoane interesate

duminică, 20 noiembrie 2011

Exit-poll Spania: Au câştigat conservatorii. De ce a picat Zapatero, ce vrea să facă Mariano Rajoy


UPDATE: Partidul Popular spaniol a obţinut între 181 şi 185 de mandate parlamentare (din cele 350) în urma alegerilor legislative de duminică, potrivit sondajelor la ieşirea de la urne difuzate de televiziunea TVE.De Alexandra Fusoi | 20.11.2011 .
Partidul Socialist, aflat la guvernare din 2004, a obţinut, conform aceloraşi exit-poll-uri, între 115 şi 119 de mandate.
Sondajele publicate în ultimele luni au indicat victoria clară a conservatorilor, iar liderul acestora, Mariano Rajoy, urmează să formeze noul Guvern de la Madrid şi va fi nevoit să ia rapid măsuri ferme pentru rezolvarea situaţiei economice a ţării.
De altfel, campania electorală a fost dominată de teme economice, într-un moment în care rata şomajului se menţine la niveluri record, de peste 21 la sută.
Liderul conservator Mariano Rajoy, probabil viitor prim-ministru, a anunţat că intenţionează să ia măsuri pentru reducerea cheltuielilor şi liberalizarea pieţei muncii şi să aplice un „plan de şoc pentru întreprinzători”.

Liderul conservator cere pieţelor financiare un răgaz

El a cerut însă pieţelor şi investitorilor un răgaz. „Sperăm că vor înţelege că alegerile sunt chiar aici, iar cei care câştigă au dreptul la un minimum de timp, de preferinţă mai mult de jumătate de oră”, a spus el.
Dezamăgirea electoratului spaniol faţă de clasa politică a devenit vizibilă cu ceva vreme în urmă, când „indignaţii” de la Madrid au captat atenţia întregii lumi, devenind model pentru nemulţumiţii din întreaga Europă. Începând din mai, ei au organizat manifestaţii în marile oraşe, protestând împotriva ambelor mari partide şi afirmând că politicile acestora aduc beneficii numai celor bogaţi.
Guvernul spaniol nu este primul înlăturat de la putere ca urmare a crizei economice – situaţii similare au fost în Irlanda, Portugalia, Grecia şi Italia.
Mariano Rajoy va veni la conducerea guvernului cu un mandat clar, Partidul Popular urmând să aibă nu numai o majoritate clară în Parlament, ci şi controlul asupra majorităţii regiunilor autonome şi a celor mai multe dintre marile oraşe.
El vrea să reducă deficitul public de la circa 9 la sută din PIB până la 4,4 la sută din PIB, fără a afecta programele sociale, mergând pe ideea că reducerea cheltuielilor va stimula investiţiile, în condiţiile în care refacerea încrederii va impulsiona creditarea.
În aceste condiţii, viitorul guvern conservator va trebui să acţioneze extrem de repede pentru a convinge pieţele că intenţionează să ia măsuri ferme pentru a salva ţara de la faliment. Guvernul va trebui să recâştige atât încrederea propriei populaţii, cât şi a investitorilor şi pieţelor globale.
Analiştii consideră că Spania se află într-o situaţie mai bună decât Italia în ceea ce priveşte datoriile şi solvabilitatea, raportul datorie/PIB fiind de 60 la sută în Spania şi de 120 în Italia. În plus, Italia are o datorie de 1,9 trilioane de euro, în timp ce Spania, de numai 660 de miliarde de euro, potrivit analiştilor de la Deutsche Bank.

A patra economie din zona euro a trecut în trei ani de la creştere rapidă la stagnare

Spania este a patra economie din zona euro, dar a trecut, în numai trei ani, de la un ritm de creştere mai rapid decât al tuturor vecinilor săi la stagnare, iar spaniolii îl acuză pe Zapatero că nu a reacţionat suficient de rapid în momentul instalării crizei.
În 2007, Spania avea un ritm de creştere de 3,5 la sută, pentru ca în 2008 să înregistreze deficit şi o rată de creştere de numai 0,9 la sută, iar în trimestrul al treilea din 2008 să intre în recesiune. În prima parte a anului 2009, a adoptat un plan de stimulare economică, cu o valoare estimată la 5 la sută din PIB.
În primul trimestru din 2010, rata şomajului ajungea deja la 20 la sută, cu 4,6 milioane de şomeri, dar economia spaniolă a ieşit din recesiune, odată cu creşterea exporturilor.
Abia în mai 2010, Zapatero a anunţat o serie de restricţii, care prevedeau reducerea salariilor bugetarilor şi înghţarea creşterilor de pensii, iar în următoarele şase luni a mai adoptat şi alte măsuri de austeritate, inclusiv creşterea cu 2 la sută a TVA.
Potrivit unei analiye preluate de ZF, cheltuielile guvernamentale ajunseseră în 2010 la 45% din PIB-ul de 1.000 mld. euro al ţării, în vreme ce veniturile nu reprezentau decât 36% echivalent PIB, într-o ţară în care, în urmă cu trei ani, avea un excedent bugetar de 20 mld. euro.
În iunie, guvernul spaniol a adoptat o reformă a pieţei muncii, criticată dur şi de sindicate şi de patronate, iar ulterior a propus şi o serie de măsuri care asigure mai multă flexibilitate în privinţa angajărilor şi concedierilor.
În ianuarie 2011, Spania a adoptat reforma pensiilor, cu creşterea vârstei de pensionare de la 65 la 67 de ani, iar în septembrie Parlamentul a aprobat un amendament constituţional care obligă guvernele viitoare să menţină un buget echilibrat în perioade de creştere economică normală.
De Alexandra Fusoi | 20.11.2011 .
UPDATEPartidul Popular spaniol a obţinut între 181 şi 185 de mandate parlamentare (din cele 350) în urma alegerilor legislative de duminică, potrivit sondajelor la ieşirea de la urne difuzate de televiziunea TVE.
Partidul Socialist, aflat la guvernare din 2004, a obţinut, conform aceloraşi exit-poll-uri, între 115 şi 119 de mandate.
Sondajele publicate în ultimele luni au indicat victoria clară a conservatorilor, iar liderul acestora, Mariano Rajoy, urmează să formeze noul Guvern de la Madrid şi va fi nevoit să ia rapid măsuri ferme pentru rezolvarea situaţiei economice a ţării.
De altfel, campania electorală a fost dominată de teme economice, într-un moment în care rata şomajului se menţine la niveluri record, de peste 21 la sută.
Liderul conservator Mariano Rajoy, probabil viitor prim-ministru, a anunţat că intenţionează să ia măsuri pentru reducerea cheltuielilor şi liberalizarea pieţei muncii şi să aplice un „plan de şoc pentru întreprinzători”.

Liderul conservator cere pieţelor financiare un răgaz

El a cerut însă pieţelor şi investitorilor un răgaz. „Sperăm că vor înţelege că alegerile sunt chiar aici, iar cei care câştigă au dreptul la un minimum de timp, de preferinţă mai mult de jumătate de oră”, a spus el.
Dezamăgirea electoratului spaniol faţă de clasa politică a devenit vizibilă cu ceva vreme în urmă, când „indignaţii” de la Madrid au captat atenţia întregii lumi, devenind model pentru nemulţumiţii din întreaga Europă. Începând din mai, ei au organizat manifestaţii în marile oraşe, protestând împotriva ambelor mari partide şi afirmând că politicile acestora aduc beneficii numai celor bogaţi.
Guvernul spaniol nu este primul înlăturat de la putere ca urmare a crizei economice – situaţii similare au fost în Irlanda, Portugalia, Grecia şi Italia.
Mariano Rajoy va veni la conducerea guvernului cu un mandat clar, Partidul Popular urmând să aibă nu numai o majoritate clară în Parlament, ci şi controlul asupra majorităţii regiunilor autonome şi a celor mai multe dintre marile oraşe.
El vrea să reducă deficitul public de la circa 9 la sută din PIB până la 4,4 la sută din PIB, fără a afecta programele sociale, mergând pe ideea că reducerea cheltuielilor va stimula investiţiile, în condiţiile în care refacerea încrederii va impulsiona creditarea.
În aceste condiţii, viitorul guvern conservator va trebui să acţioneze extrem de repede pentru a convinge pieţele că intenţionează să ia măsuri ferme pentru a salva ţara de la faliment. Guvernul va trebui să recâştige atât încrederea propriei populaţii, cât şi a investitorilor şi pieţelor globale.
Analiştii consideră că Spania se află într-o situaţie mai bună decât Italia în ceea ce priveşte datoriile şi solvabilitatea, raportul datorie/PIB fiind de 60 la sută în Spania şi de 120 în Italia. În plus, Italia are o datorie de 1,9 trilioane de euro, în timp ce Spania, de numai 660 de miliarde de euro, potrivit analiştilor de la Deutsche Bank.

A patra economie din zona euro a trecut în trei ani de la creştere rapidă la stagnare

Spania este a patra economie din zona euro, dar a trecut, în numai trei ani, de la un ritm de creştere mai rapid decât al tuturor vecinilor săi la stagnare, iar spaniolii îl acuză pe Zapatero că nu a reacţionat suficient de rapid în momentul instalării crizei.
În 2007, Spania avea un ritm de creştere de 3,5 la sută, pentru ca în 2008 să înregistreze deficit şi o rată de creştere de numai 0,9 la sută, iar în trimestrul al treilea din 2008 să intre în recesiune. În prima parte a anului 2009, a adoptat un plan de stimulare economică, cu o valoare estimată la 5 la sută din PIB.
În primul trimestru din 2010, rata şomajului ajungea deja la 20 la sută, cu 4,6 milioane de şomeri, dar economia spaniolă a ieşit din recesiune, odată cu creşterea exporturilor.
Abia în mai 2010, Zapatero a anunţat o serie de restricţii, care prevedeau reducerea salariilor bugetarilor şi înghţarea creşterilor de pensii, iar în următoarele şase luni a mai adoptat şi alte măsuri de austeritate, inclusiv creşterea cu 2 la sută a TVA.
Potrivit unei analiye preluate de ZF, cheltuielile guvernamentale ajunseseră în 2010 la 45% din PIB-ul de 1.000 mld. euro al ţării, în vreme ce veniturile nu reprezentau decât 36% echivalent PIB, într-o ţară în care, în urmă cu trei ani, avea un excedent bugetar de 20 mld. euro.
În iunie, guvernul spaniol a adoptat o reformă a pieţei muncii, criticată dur şi de sindicate şi de patronate, iar ulterior a propus şi o serie de măsuri care asigure mai multă flexibilitate în privinţa angajărilor şi concedierilor.
În ianuarie 2011, Spania a adoptat reforma pensiilor, cu creşterea vârstei de pensionare de la 65 la 67 de ani, iar în septembrie Parlamentul a aprobat un amendament constituţional care obligă guvernele viitoare să menţină un buget echilibrat în perioade de creştere economică normală.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu