Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Mi-e dor...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Mi-e dor...: Si îmi este dor de o ploaie liniștită, lihnită de dor de pământ uscat și frânt de durerea lipsei de apă sacră, Încât aș incanta versul st...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: E atât de cald

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: E atât de cald:

E atât de cald, că nu ne mai vorbim,

Să nu ne piară umbra de răcoare,

Ce o păstrăm în suflet și o simțim,

Când ne iubim prea arși de înfrigurare.



Cuvintele ne ard, ca și asfaltul,

E secetă în noi și în sărut,

Nu-i rouă nici în noi, nici în înaltul,

Ce arde crunt albastrul cunoscut.



Trec păsările limpezind un scut,

Ce ne împresoară căldura și firea,

Eu intre cer și mare te-as fi vrut,

Să-mi pui în zări de dor iubirea.



Ies flăcări din pământ, se uscă tot

Si vântul arde orișiunde ar bate,

Eu te sărut, știind că asta pot ,

Si simt răcoarea inimii prin toate.



E atât de cald că seara de mătase,

Cade foșnind pe caldarâm de praf,

Ridică sentimentele atât de arse

Spre cerul acru, parcă-i epitaf.



Lipindu-se de trupuri, ne împresoară

Durerea lumii pârjolite dimprejur,

Ne înfierbântă această dogoreală,

Că așteptăm a toamnelor ploi, jur!



Cu trupuri calcinate pe nisipuri,

Ne îndreptam iubirea spre sălaș,

Simțim prin vene peștii puri,

Cum ciugulesc din inimi cu talaș.



Tăcerea dogorește peste limbă,

Carbonizând cuvintele nespuse,

E atât de cald că lumea se preschimbă,

Iar eu tot chem zăpezile apuse...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Când eşti îndrăgostit

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Când eşti îndrăgostit: Când eşti îndrăgostit nu mai contează,

Nici cer, nici  soare ori pământ, nici mare,

Nu vrei să ştii răspuns decât la o întrebare,

De te iubeşte sau de nu te iubeşte oare?



Tresari prin zi şi ţi se pare clară

Ziua de mâine-n care-un legământ

Făcut din inimă într-o sfântă seară

Te face să dansezi pentr-un cuvânt!



Aievea pare tot neinventatul, ce ţi-l doreşti

Ca vis şi ca răspuns al florii care muntele învinge,

Iar îngerul cel păzitor de patemi pe pleaoape te tot ninge,

Jucându-se cu lacrimile ploii pe al tău meninge.



Ca un sărut desăvârşirea-ţi pare

O funie de berze-n vârf de sat,

Tu struguri porţi, şampanii peste mare,

Ea fragii copţi în zâmbet nesperat.



Şi intervine prundul şi călcâiul, iscoadele, ştampila lumii,

Bivoli cu nămol şi pari deodată suspendat de coama Lunii,

Când ea aşteaptă roze, vise, parfumuri şi trifoi,

E arsă vremea, clipele pârlite fac timpul  greoi.



Dar când eşti îndrăgostit nu mai contează,

Chiar dacă toată lumea e împotriva ta,

Chiar dacă perna înfierbântată ţi se aşează

Ca piatra rece după ziua grea...



Căci tot e totul, totul este ea,

Nedezlipiţi tot patinând prin viaţă,

Aluneci pe o lamă de stilet şi-ai vrea

Chiar sângele să-ţi verşi pentru o speranţă.



Cu ochii închişi, jucându-te cu viaţa,

Cu respirări de stea şi de ninsoare,

E un noroc când se ridică ceaţa,

Dacă ea este tot  lângă tine soare.



Când eşti îndrăgostit  nu mai contează,

Dar prea contează când te-ai descântat,

Când te-ai trezit din somnul ce-ţi pulsează

Şi când eşti mândru că nu te-ai înşelat.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: De vară

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: De vară: Mă duc să mă culc , neodihnindu-mă din faţa căldurii, Deşi când transpirăm pierdem un pic din transparenţa gurii, Ni se pierde pe halbă...