(Opinii)
De cateva zile, si ma astept ca astazi sa atingem apoteoza, unde te intorci te sufoci intr-un patriotism cleios si dulce ca serbetul. Si daca toata lumea o iubeste atat de mult, de ce arata Romania ca o tara total neiubita de romani?
Caci daca ar iubi-o, politicenii n-ar fura-o cat si cum pot. Daca ar iubi-o, ar gandi pentru ea strategii si proiecte, nu i-ar mai trada viitorul cu fiecare gest si fiecare decizie.
Daca ar iubi-o ar promova competenta si concurenta, i-ar dramui cu atentie banii, ar infrumuseta-o, nu ar poci-o doar pentru ca mutilarea e banoasa. Daca ar iubi-o n-ar lasa-o fara medici, fara tineri si fara elite, alungate peste granita.
Nu i-ar mai croi legi strambe si/sau tampe, n-ar mai chiuli de la munca de care depinde soarta tarii pe care, nu-i asa, nu mai pot iubind-o. N-ar mai minti-o privind-o in ochi.
Dar noi, romanii obsnuiti, cum o iubim? Din timp in timp ne mai apuca un acces de patriotism incitati de presa care reda, indignata, mai stiu eu ce atac miselesc la adresa imaginii noastre prin mai stiu eu ce emisiune de divertisment. Si atunci ne aratam romani verzi si verticali, incepem o lupta neinfricata cu variantele automate oferite de Google si vai ce bine ne mai simtim!. Asta nu e dragoste, nu e patriotism. Asta e orgoliu, e coada bat a caprei raioase.
Caci daca noi, romanii, ne-am iubi cu adevarat tara, ne-am comporta cu totul altfel, zi de zi, din momentul in care ne sculam din pat, pana ne culcam seara. Adica ne-am incepe ziua in baie si ne-am spala bine, inclusiv pe dinti, pentru a avea o tara cu oameni curati, ingrijiti si care miros frumos.
Odata iesiti pe strada n-am mai scuipa, n-am mai arunca mucul de tigara, pet-ul, servetelul, punga sau mai stiu eu ce alt deseu pe trotuar sau pe geamul masinii. N-am mai lasa in urma noastra munti de gunoaie in orice poienita, pe orice plaja sau in orice loc potrivit pentru gratar. Adica am avea grija ca Romania sa fie curata.
Daca am iubi-o, n-am circula pe soselele ei ca in jungla, am respecta regulile de circulatie, am dovedi macar uneori bunavointa si respect pentru ceilalati. Daca am iubi-o nu i-am mai stalci limba in toate felurile cu putinta, de la greseli gramaticale grave, la englezisme ridicole, pana la o vulgarizare fara precedent. Si cu o limba romana frumoasa, am vorbi frumos unul cu celalalt, adica politicos si binevoitor.
Daca am iubi-o nu am polua-o fonic in toate felurile, de la claxoane demente, pana la manele revarsate la maximum de pe geamuri larg deschise de apartament sau masina. Daca am iubi-o, am fi mai buni unii cu altii, mai toleranti, mai prietenosi, mai dispusi sa fim de ajutor sau macar sa nu facem rau gratuit.
Daca am iubi-o, ne-am creste frumos copiii, le-am da o educatie corecta, i-am invata sa fie civilizati, buni si corecti, n-am stradui sa le oferim modele si o scara de valori autentice.
Daca am iubi-o n-am mai da mita, n-am mai fura, n-am mai chiuli, n-am mai fuseri, n-am socoti cinstea o dovada de prostie. N-am mai dispretui cultura, onestitatea si profesionalismul pentru a ne prosterna in fata banului.
De fapt, cred ca Romania este mai iubita de straini decat de romani. De straini precum Raed Arafat care a creat unul dintre putinele sisteme cu adevarat performante din Romania sau precum printul Charles care a salvat o zona splendida, cu vegetatie protejata, de monstruozitatea Dracula Park. De altfel, mereu de la straini asteptam binele. La ei il cautam mereu.
Aceasta teribila neiubire de tara este o sursa, daca nu chiar sursa relelor, cauza profunda pentru care traim mai prost decat altii. Si cat timp ne comportam, aratam si gandim asa cum o facem acum, orice declaratie de patriotism este de o ipocrizie ridicola.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu