Motto:'' Sa tinem in noi un moment de reculegere si-n suflet sa ne ploua lacrimi amare pentru durerea semenilor nostri".
Si daca in ierni zapada acum are o miza,
Pasunile strivind si pestii de la rau,
O tara nu-i in ape, in cer si nici in grija,
Ci-n singura putere, deasupra mult de rau.
Obosit, gandind ca mine, cazand astazi din picioare,
Omorandu-ti astazi gandul, vrei sa strigi cu disperare,
Fiindca ai Lacrima pe fata, ochiul catre Dumnezeu,
Tu, prieten bun, desigur, simti la fel cum simt si eu,
Ei nu pot sa salte diguri la inecuri si-ntre spaime,
Ei ne ard acum copiii,aruncand cu ploi pe drame,
Cand tu iesi incet din glodul si pe malul revarsat,
Nu Speranta o vad in tine, tragedia n-am uitat!
Doamne, ei nu au dreptate! fie vrerile spurcate,
Caci nu si-au ajutat fratii, nici copiii cei firavi,
Doamne, trimite-le pace, ca sa aiba sanatate
Macar lor, batranii care inca vor sa fie bravi!
Bodoganind incet, plangand cu voce tare,
Cu ape tulburi, repezi , infipte pana-n soare,
O ceapa si o coaja chiar de mai au prin case,
Cutreiera prin balti, puhoi de suflet arse.
Ei inca vad in Tine al ranilor raspuns,
Dar cum sa inteleaga al sufletului plans,
Cand si-au pierdut copiii, rapusi de nepasare,
Urata, inumana? Pe rani ei au doar sare!
Si-atunci incet zavoare de ape se deschid,
Sa rupa nesimtirea si prea sinistrul zid,
Care ne inconjoara cu morti si cu nevoi,
Cand ai de sus uitara de grija pentru noi!
Si daca-n ierni zapada nu avea nicio miza,
Ea are primavara, cand umfla si-un parau,
De-aceea voi va temeti de verile de criza,
Ce izbucnesc in toamne, strivind rau de pe rau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu