Persoane interesate

joi, 31 iulie 2014

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Dacă îți spun că te iubesc

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Dacă îți spun că te iubesc:





Dacă îți spun că te iubesc,

Nu te îndoi acuma,

Ba nici când răsare luna,

Fiindcă așa îmbătrânesc.



Dacă îți  spun că te iubesc,

Crezi fără să te doară,

Doar dorul ăsta îl pomenesc

In  lume  a câta oară?!



Dacă îți spun că te iubesc,

In scris sau șoaptă,

Nu aștepta să-ți dovedesc,

E cert o faptă.



Dacă azi eu te iubesc,

La fel ca ieri sau ca mai an,

N-o fac fiindcă înțelepțesc,

Dar neobosit același vis îl am.  



Dacă eu te iubesc,

Sărută-mă pe inima tăcută,

Tu astru omenesc,

In lumea prost făcută.



Dacă încă  eu greșesc,

După atâția ani,

O fac fiindcă te iubesc

Fată de sub castani... 

marți, 29 iulie 2014

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Lânga rai

Lânga rai







Pe drumul cu iasomie nu inflorise lavanda,
Doar macii în grâu și cerul în ochii copiilor,
Dar iepurii țopăiau fără frică prin rai,
Călcându-se pe labe cu gâștele sălbatice
Care pășteau aceeași iarbă pe lângă caprifoi,
Era un miros în aer, încât însăși
Maica Domnului își apleca grațioasa mână
Asupra serilor tuturor,
Gata să ne lase sa-i plângem în poală,
Deși unii dintre noi miroseam a mentă
Si nu chiar de la ceai,
Apoi se aprindeau aurorele în ceruri,
Iar lacul le oglindea în al doilea cer al sau,
Că doar râsul copiilor tulbura lebedele cardinale
Cu puii lor de ciocolată , ce învățau eleganța
In cristalul norilor,
Puii de căprioară se prelungeau cu umbrele ulmilor
Până dincolo de orice grație și inocență,
Lăsând lupilor loc pentru odihnă
Încă un sezon în care sa le crească barba,
Fiindcă în abatoarele din margine
Continua să li se sacrifice oile cele mai grase...

marți, 22 iulie 2014

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Mai știi

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Mai știi:

Mai știi picătura aceea de apa?
A fost primul diamant pe care ți l-am dăruit,
Tu mi-ai răspuns cu o zbatere de aripi de fluturi,
Mi-ai dat un flutur de gene pe obraz,
apoi, un sărut și mi-ai cautat mult,
Aproape un an, un trifoi cu patru foi,
Nu te-ai lăsat pana nu l-ai găsit,
L-ai găsit apoi asa , ca si cum ti s-ar fi cuvenit,
ai privit peretele ruinat al mânăstirii,
ai privit delta, apoi ai întins mana si ai cules
Singurul trifoi cu patru foi din milioanele
de trifoaie de pe pajiștea arsa de căldură
care pulsa deasupra câmpului,
deasupra berzelor cu aer de gospodine,
deasupra caselor anei si a lui romulus,
a lui remus sigur nu era,
fiindcă acolo era îngropat Vlad Țepeș,
ce caleidoscop păsăresc am vizualizat pe turla alba,
nagâți, lebede, stârci pitici si egrete,
fără regret, dar cu degetul a secrete,
mi-ai întins un sărut câștigător
ii simt si acum gustul ,
ca un start de la care turnul din Pisa a
început sa se strâmbe intre conversații
despre inteligenta, noroc, dragoste,
adevăr , bogăția trăirilor și vălvătaia apei în
lumina solara a miezului principiilor luminii,
strălucea diamantul acela din mijlocul trifoiului
ca un curcubeu, fixând cadranul dragostei
într-o balta intuitiva de nuferi albi, galbeni,
roșii nu văzusem încă,
apoi a rămas un gol in locul de unde sorbiseși
diamantul
in timp ce eu incantam ca ești o albinuță,
arătându-ti soarele si luna
pe același cer,
oare cat se făcuse ora?
ca a trebuit sa coboram în căsuțele de lut,
pe sub trestiile aproape umane
în vântul serii către aurul apusului
in care voisem sa prind pre acel diamant...

luni, 23 iunie 2014

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Un tigru-dragostea

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Un tigru-dragostea:

Dragostea nu are dimensiuni, termene, abilitati, lungimi, latimi.

 Dragostea nu este o floare, chiar daca se hraneste cu flori de la florarie,

 impachetate frumos, atente, ingrijite sau cu cele din campuri salbatice.

Dragostea nu este o rumegatoare, chiar daca se hraneste cu flori.

Dragostea nu se vinde si nu se da gratis, nu se ia de la piata.

Dragostea nu este parfum, nici roua, chiar daca se prelinge in aer in stropi sau vapori.

Dragostea nu este un obiect, un inel  diamant, o verigheta, un act la primarie, un lantisor,

 o bratara de aur, platina.

Dragostea nu inseamna nici macar un copil, doi copii, trei copii,

Priviti la vedetele lumii....

Dragostea poate sa nu-ti fie data niciodata, iar cand ti-e data

poti sa nu stii ca esti posesorul unei bijuterii de pret,

 fiindca dragostea nu este o bijuterie, nici o ploaie nu este,

 chiar daca la fel de hranitoare sunt.

Dragostea este un tigru, nu un leu, fiindca leii ataca in haite,

dar nici tigru nu este dragostea,

 fiindca ea te sfasie fara a te rani mortal.

Dragostea este rasarit sau apus, orizont sau zenit,

indiferent de ora, anotimp sau caderi de meteoriti.

 Dragostea este insensibila cu asupra de masura

 la cat de sensibili sunt indragostitii,

 care cel mai adesea se cred singuri in doi

 in portile universului privind Luna.








joi, 19 iunie 2014

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Descântec contemporaneizat

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Descântec contemporaneizat:

Se pune într-un pocal un vis prolix,

cu urina de albina si brăduț neîmpodobit,
o norma axiomatica antireumatica,
un anacronism competent cât un homar,
 de care desigur nu are nimeni habar,
un șarpe pitoresc din apogeul puterii, 
poate fi luat si de pe caduceul mierii,
o profeție din unghere si plina de adevăr,
o aripa de regina de pe un trântor,
un picior de iepure schiop, 
scăpat de vânzare la iarmaroc,
o digitație profilata, dar nedescoperita,
un clopoțel de argint din apa rânduită,
parul de pe coada vulpii de urs jumulita,
Puloverul tău cu șnur, dezbrăcat canonic,
botul pe care il faci, de ornitorinc,
si licori din flori de la ursitori-un pic,
apoi se da un ptiuuu! pe angoasa întoarsă
cat spaima cea trasa din teama de-acasă,
ca sa se ducă frigul pe pustie,
dincolo de soarele muls in apus de la tichie,
de-o fata nurlie, frumoasa, candrie,
speciala si scoasa din teaca,
in poziție cuviincioasa, opaca,
precisa si necuvântătoare de vorba mare,
amestecata cu alean pe răcoare,
se pune sub luna plina, ca pe Vlasie,
dând dorul de baștină la psaltichie,
sa se ducă unde calcă rotata
dragostea neadunata, îmbujorata,
dataturile ducă-se dincolo de noua,
ca de zece numai Dumnezeu trece!
Apoi, visul prolix se visează in șoaptă,
ca o găselniță de gherila dezacordata,
ca o copita de ciuta furișată
de ierbagii ciuguliți, putreziți de obicei,
fiindcă le-a trecut căpiala dintâi - de femei,
 ca sa ajungem la subiectul contemporan
punem sa clampane si un cormoran
pe sub Dunărea de peștii cu somn:
A trecut geometric. Ce domn!

miercuri, 18 iunie 2014

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Comoara de la marginea curcubeului

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Comoara de la marginea curcubeului: Tu mergi pe v ârfuri pe marginea sufletului meu, Mă laşi să văd îngeri la margine de curcubeu, Te temi de propria-mi sing...                                         



Tu mergi pe vârfuri pe marginea sufletului meu,
Mă laşi să văd îngeri la margine de curcubeu,
Te temi de propria-mi singurătate, ca de tăcerile tale,
Aici sunt limpezi repere şi sfere neafectate de zale.


Pe străzi atât de aspre cu pietre din cetate,
Călcăm cum se cuvine, adesea rupţi în coate,
Ne uităm demni la soare, ne dăm în căluşei,
Sperând să reînviem din vise iar scântei.


Atât de stearpă-i viaţa, nu-ţi dă decât o şansă,
Când trenul acesta pleacă, te urcă sau visează,
Dar dacă ţii la vis, fă-l chiar şi pe picioare,
Măcar atât să simţi, că nu e o  întâmplare.


Te luptă cu destinul, alege-ţi propriul drum,
Să mergi prin întuneric, prin ceaţă sau prin fum,
Prin soare sau la umbră, dar fă ceea ce vrei,
Aşa cum steaua îşi croieşte alinierea ei.


Să crezi mereu în tine, să crezi în steaua ta,
Să îţi forţezi destinul, cadouri nu accepta,
Fiindcă ţi se va cere chiar mâine însutit
Şi nimeni nu te iartă în viaţă de-ai greşit!


Dar nu uita de cer, de lebede, de stele,
Cu sufletul tău bun priveşte-le pe ele,
Iar de va ninge iar cu sfârcuri de zăpadă,
E toamnă, nu e iarnă, e ploaie, nu paradă.


Priveşte-mă în suflet, când calci aşa desculţă,
E strada rătăcirii, cu rouă, vin,  sămânţă,
Vei vedea catedrale, palate de cristal,
Fântâni de alabastru cu ape de cleştar.




Dar nu le lua în seamă, nici nu dansa prin cer,
Nu te întrece cu vântul, cu serile  ce pier,
Căci fiecare are dobânda lui de timp,
Iar timpul nu ne iartă şi clipele nu mint!




Aşa că îţi dau voie să înoţi în al meu suflet,
Ca să te speli cu stele şi florile de nuferi,
Căci ziua mea de ieri şi vorba ta de apoi,
Ne duc pe drumul nostru mereu pe amândoi.
   

joi, 5 iunie 2014

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: POTECI UMBLATE

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: POTECI UMBLATE:                                                                         dedic aceasta poezie unui barbat: tatalui meu ...



            dedic aceasta poezie unui barbat: tatalui meu







Născut cu-n dar de-a lumina tot locul,

Pe care-l celebrează poftit sau nepoftit,

Îşi are-n neodihnă tot norocul

Şi-n viforoase zbateri purcede neostenit.





Ca pomii de Rusalii, zâmbind când eu mă scol,

Arată încă verde cu sufletul lui cald,

O spaimă şi-o îndoială, iertare, foc şi viscol,

Cer bântuit de nouri de cositor ce ard.





Bea cu venin din Câlnişti izvoarele divine

Ce-nseninează stele, polare ca şi noi,

Poveşti despre triumfuri şi Iele orfeline,

Jucând sub cerul liber, ne beau pe amândoi.





I-am cunoscut genunchii şi palmele muncite,

Când ridicat din abur copilul a hălăduit,

Cu arcul de mistere prin codrii risipite,

Vânând fantasmele care ne-au bântuit.