Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Descântec contemporaneizat

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Descântec contemporaneizat:

Se pune într-un pocal un vis prolix,

cu urina de albina si brăduț neîmpodobit,
o norma axiomatica antireumatica,
un anacronism competent cât un homar,
 de care desigur nu are nimeni habar,
un șarpe pitoresc din apogeul puterii, 
poate fi luat si de pe caduceul mierii,
o profeție din unghere si plina de adevăr,
o aripa de regina de pe un trântor,
un picior de iepure schiop, 
scăpat de vânzare la iarmaroc,
o digitație profilata, dar nedescoperita,
un clopoțel de argint din apa rânduită,
parul de pe coada vulpii de urs jumulita,
Puloverul tău cu șnur, dezbrăcat canonic,
botul pe care il faci, de ornitorinc,
si licori din flori de la ursitori-un pic,
apoi se da un ptiuuu! pe angoasa întoarsă
cat spaima cea trasa din teama de-acasă,
ca sa se ducă frigul pe pustie,
dincolo de soarele muls in apus de la tichie,
de-o fata nurlie, frumoasa, candrie,
speciala si scoasa din teaca,
in poziție cuviincioasa, opaca,
precisa si necuvântătoare de vorba mare,
amestecata cu alean pe răcoare,
se pune sub luna plina, ca pe Vlasie,
dând dorul de baștină la psaltichie,
sa se ducă unde calcă rotata
dragostea neadunata, îmbujorata,
dataturile ducă-se dincolo de noua,
ca de zece numai Dumnezeu trece!
Apoi, visul prolix se visează in șoaptă,
ca o găselniță de gherila dezacordata,
ca o copita de ciuta furișată
de ierbagii ciuguliți, putreziți de obicei,
fiindcă le-a trecut căpiala dintâi - de femei,
 ca sa ajungem la subiectul contemporan
punem sa clampane si un cormoran
pe sub Dunărea de peștii cu somn:
A trecut geometric. Ce domn!