Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Un tigru-dragostea

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Un tigru-dragostea:

Dragostea nu are dimensiuni, termene, abilitati, lungimi, latimi.

 Dragostea nu este o floare, chiar daca se hraneste cu flori de la florarie,

 impachetate frumos, atente, ingrijite sau cu cele din campuri salbatice.

Dragostea nu este o rumegatoare, chiar daca se hraneste cu flori.

Dragostea nu se vinde si nu se da gratis, nu se ia de la piata.

Dragostea nu este parfum, nici roua, chiar daca se prelinge in aer in stropi sau vapori.

Dragostea nu este un obiect, un inel  diamant, o verigheta, un act la primarie, un lantisor,

 o bratara de aur, platina.

Dragostea nu inseamna nici macar un copil, doi copii, trei copii,

Priviti la vedetele lumii....

Dragostea poate sa nu-ti fie data niciodata, iar cand ti-e data

poti sa nu stii ca esti posesorul unei bijuterii de pret,

 fiindca dragostea nu este o bijuterie, nici o ploaie nu este,

 chiar daca la fel de hranitoare sunt.

Dragostea este un tigru, nu un leu, fiindca leii ataca in haite,

dar nici tigru nu este dragostea,

 fiindca ea te sfasie fara a te rani mortal.

Dragostea este rasarit sau apus, orizont sau zenit,

indiferent de ora, anotimp sau caderi de meteoriti.

 Dragostea este insensibila cu asupra de masura

 la cat de sensibili sunt indragostitii,

 care cel mai adesea se cred singuri in doi

 in portile universului privind Luna.







Publicat de



ionelmuscalu




la

marți, ianuarie 07, 2014

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Descântec contemporaneizat

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Descântec contemporaneizat:

Se pune într-un pocal un vis prolix,

cu urina de albina si brăduț neîmpodobit,
o norma axiomatica antireumatica,
un anacronism competent cât un homar,
 de care desigur nu are nimeni habar,
un șarpe pitoresc din apogeul puterii, 
poate fi luat si de pe caduceul mierii,
o profeție din unghere si plina de adevăr,
o aripa de regina de pe un trântor,
un picior de iepure schiop, 
scăpat de vânzare la iarmaroc,
o digitație profilata, dar nedescoperita,
un clopoțel de argint din apa rânduită,
parul de pe coada vulpii de urs jumulita,
Puloverul tău cu șnur, dezbrăcat canonic,
botul pe care il faci, de ornitorinc,
si licori din flori de la ursitori-un pic,
apoi se da un ptiuuu! pe angoasa întoarsă
cat spaima cea trasa din teama de-acasă,
ca sa se ducă frigul pe pustie,
dincolo de soarele muls in apus de la tichie,
de-o fata nurlie, frumoasa, candrie,
speciala si scoasa din teaca,
in poziție cuviincioasa, opaca,
precisa si necuvântătoare de vorba mare,
amestecata cu alean pe răcoare,
se pune sub luna plina, ca pe Vlasie,
dând dorul de baștină la psaltichie,
sa se ducă unde calcă rotata
dragostea neadunata, îmbujorata,
dataturile ducă-se dincolo de noua,
ca de zece numai Dumnezeu trece!
Apoi, visul prolix se visează in șoaptă,
ca o găselniță de gherila dezacordata,
ca o copita de ciuta furișată
de ierbagii ciuguliți, putreziți de obicei,
fiindcă le-a trecut căpiala dintâi - de femei,
 ca sa ajungem la subiectul contemporan
punem sa clampane si un cormoran
pe sub Dunărea de peștii cu somn:
A trecut geometric. Ce domn!

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Comoara de la marginea curcubeului

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Comoara de la marginea curcubeului: Tu mergi pe v ârfuri pe marginea sufletului meu, Mă laşi să văd îngeri la margine de curcubeu, Te temi de propria-mi sing...                                         

Tu mergi pe vârfuri pe marginea sufletului meu,

Mă laşi să văd îngeri la margine de curcubeu,

Te temi de propria-mi singurătate, ca de tăcerile tale,

Aici sunt limpezi repere şi sfere neafectate de zale.

Pe străzi atât de aspre cu pietre din cetate,

Călcăm cum se cuvine, adesea rupţi în coate,

Ne uităm demni la soare, ne dăm în căluşei,

Sperând să reînviem din vise iar scântei.

Atât de stearpă-i viaţa, nu-ţi dă decât o şansă,

Când trenul acesta pleacă, te urcă sau visează,

Dar dacă ţii la vis, fă-l chiar şi pe picioare,

Măcar atât să simţi, că nu e o  întâmplare.

Te luptă cu destinul, alege-ţi propriul drum,

Să mergi prin întuneric, prin ceaţă sau prin fum,

Prin soare sau la umbră, dar fă ceea ce vrei,

Aşa cum steaua îşi croieşte alinierea ei.

Să crezi mereu în tine, să crezi în steaua ta,

Să îţi forţezi destinul, cadouri nu accepta,

Fiindcă ţi se va cere chiar mâine însutit

Şi nimeni nu te iartă în viaţă de-ai greşit!

Dar nu uita de cer, de lebede, de stele,

Cu sufletul tău bun priveşte-le pe ele,

Iar de va ninge iar cu sfârcuri de zăpadă,

E toamnă, nu e iarnă, e ploaie, nu paradă.

Priveşte-mă în suflet, când calci aşa desculţă,

E strada rătăcirii, cu rouă, vin,  sămânţă,

Vei vedea catedrale, palate de cristal,

Fântâni de alabastru cu ape de cleştar.

Dar nu le lua în seamă, nici nu dansa prin cer,

Nu te întrece cu vântul, cu serile  ce pier,

Căci fiecare are dobânda lui de timp,

Iar timpul nu ne iartă şi clipele nu mint!

Aşa că îţi dau voie să înoţi în al meu suflet,

Ca să te speli cu stele şi florile de nuferi,

Căci ziua mea de ieri şi vorba ta de apoi,

Ne duc pe drumul nostru mereu pe amândoi.

   

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: POTECI UMBLATE

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: POTECI UMBLATE:                                                                         dedic aceasta poezie unui barbat: tatalui meu ...



            dedic aceasta poezie unui barbat: tatalui meu

Născut cu-n dar de-a lumina tot locul,

Pe care-l celebrează poftit sau nepoftit,

Îşi are-n neodihnă tot norocul

Şi-n viforoase zbateri purcede neostenit.





Ca pomii de Rusalii, zâmbind când eu mă scol,

Arată încă verde cu sufletul lui cald,

O spaimă şi-o îndoială, iertare, foc şi viscol,

Cer bântuit de nouri de cositor ce ard.





Bea cu venin din Câlnişti izvoarele divine

Ce-nseninează stele, polare ca şi noi,

Poveşti despre triumfuri şi Iele orfeline,

Jucând sub cerul liber, ne beau pe amândoi.





I-am cunoscut genunchii şi palmele muncite,

Când ridicat din abur copilul a hălăduit,

Cu arcul de mistere prin codrii risipite,

Vânând fantasmele care ne-au bântuit.