Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: ATLETISM

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: ATLETISM:

Timpul nu-mi impută nimic personal,

Se plimbă regeşte, mă macină grav,

În urmă clepsidra mă şterge de praf,

Îngrijind tabloul cel suprareal.


Pe spinarea mea clipe fac scandal,

Grăbind neglijent viaţa în exil,

Creaturi celeste ma transformă în. zbir,

Prefăcând cuvântul într-un mod banal.


Târfele de lux îţi toacă extazul,

Pe strada Montagne din nou fac apel,

Omul din cătuşe să-şi smulgă obrazul

Să scăpăm râzând de alde Brummel!


Avalanşa de vorbe să tacă-mbătată

La Taverne Royale în halbe cu punch,

Lumea cea sordidă îşi dezvăluie toată

Florile rele ascunse sub blugi.


Şi-n teancul de texte, mestecând cultură,

Anexăm probleme la înmormântări,

Teancuri de morminte, sfidare, tortură,

Triumf fulgurant, naive urmări.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Despre tăcere...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Despre tăcere...: Scriu la lumina aceleași luni, care martor mi-a fost adeseori, Iubirea nu-i o veșnică întâmplare, nici venin, nici miere de la ursitori, I...