Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Dacă îți spun că te iubesc:
Dacă îți spun că te iubesc,
Nu te îndoi acuma,
Ba nici când răsare luna,
Fiindcă așa îmbătrânesc.
Dacă îți spun că te iubesc,
Crezi fără să te doară,
Doar dorul ăsta îl pomenesc
In lume a câta oară?!
Dacă îți spun că te iubesc,
In scris sau șoaptă,
Nu aștepta să-ți dovedesc,
E cert o faptă.
Dacă azi eu te iubesc,
La fel ca ieri sau ca mai an,
N-o fac fiindcă înțelepțesc,
Dar neobosit același vis îl am.
Dacă eu te iubesc,
Sărută-mă pe inima tăcută,
Tu astru omenesc,
In lumea prost făcută.
Dacă încă eu greșesc,
După atâția ani,
O fac fiindcă te iubesc
Fată de sub castani...
joi, 31 iulie 2014
marți, 29 iulie 2014
Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Lânga rai
Lânga rai
Pe drumul cu iasomie nu inflorise lavanda,
Doar macii în grâu și cerul în ochii copiilor,
Dar iepurii țopăiau fără frică prin rai,
Călcându-se pe labe cu gâștele sălbatice
Care pășteau aceeași iarbă pe lângă caprifoi,
Era un miros în aer, încât însăși
Maica Domnului își apleca grațioasa mână
Asupra serilor tuturor,
Gata să ne lase sa-i plângem în poală,
Deși unii dintre noi miroseam a mentă
Si nu chiar de la ceai,
Apoi se aprindeau aurorele în ceruri,
Iar lacul le oglindea în al doilea cer al sau,
Că doar râsul copiilor tulbura lebedele cardinale
Cu puii lor de ciocolată , ce învățau eleganța
In cristalul norilor,
Puii de căprioară se prelungeau cu umbrele ulmilor
Până dincolo de orice grație și inocență,
Lăsând lupilor loc pentru odihnă
Încă un sezon în care sa le crească barba,
Fiindcă în abatoarele din margine
Continua să li se sacrifice oile cele mai grase...
marți, 22 iulie 2014
Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Mai știi
Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Mai știi:
Mai știi picătura aceea de apa?
A fost primul diamant pe care ți l-am dăruit,
Tu mi-ai răspuns cu o zbatere de aripi de fluturi,
Mi-ai dat un flutur de gene pe obraz,
apoi, un sărut și mi-ai cautat mult,
Aproape un an, un trifoi cu patru foi,
Nu te-ai lăsat pana nu l-ai găsit,
L-ai găsit apoi asa , ca si cum ti s-ar fi cuvenit,
ai privit peretele ruinat al mânăstirii,
ai privit delta, apoi ai întins mana si ai cules
Singurul trifoi cu patru foi din milioanele
de trifoaie de pe pajiștea arsa de căldură
care pulsa deasupra câmpului,
deasupra berzelor cu aer de gospodine,
deasupra caselor anei si a lui romulus,
a lui remus sigur nu era,
fiindcă acolo era îngropat Vlad Țepeș,
ce caleidoscop păsăresc am vizualizat pe turla alba,
nagâți, lebede, stârci pitici si egrete,
fără regret, dar cu degetul a secrete,
mi-ai întins un sărut câștigător
ii simt si acum gustul ,
ca un start de la care turnul din Pisa a
început sa se strâmbe intre conversații
despre inteligenta, noroc, dragoste,
adevăr , bogăția trăirilor și vălvătaia apei în
lumina solara a miezului principiilor luminii,
strălucea diamantul acela din mijlocul trifoiului
ca un curcubeu, fixând cadranul dragostei
într-o balta intuitiva de nuferi albi, galbeni,
roșii nu văzusem încă,
apoi a rămas un gol in locul de unde sorbiseși
diamantul
in timp ce eu incantam ca ești o albinuță,
arătându-ti soarele si luna
pe același cer,
oare cat se făcuse ora?
ca a trebuit sa coboram în căsuțele de lut,
pe sub trestiile aproape umane
în vântul serii către aurul apusului
in care voisem sa prind pre acel diamant...
Mai știi picătura aceea de apa?
A fost primul diamant pe care ți l-am dăruit,
Tu mi-ai răspuns cu o zbatere de aripi de fluturi,
Mi-ai dat un flutur de gene pe obraz,
apoi, un sărut și mi-ai cautat mult,
Aproape un an, un trifoi cu patru foi,
Nu te-ai lăsat pana nu l-ai găsit,
L-ai găsit apoi asa , ca si cum ti s-ar fi cuvenit,
ai privit peretele ruinat al mânăstirii,
ai privit delta, apoi ai întins mana si ai cules
Singurul trifoi cu patru foi din milioanele
de trifoaie de pe pajiștea arsa de căldură
care pulsa deasupra câmpului,
deasupra berzelor cu aer de gospodine,
deasupra caselor anei si a lui romulus,
a lui remus sigur nu era,
fiindcă acolo era îngropat Vlad Țepeș,
ce caleidoscop păsăresc am vizualizat pe turla alba,
nagâți, lebede, stârci pitici si egrete,
fără regret, dar cu degetul a secrete,
mi-ai întins un sărut câștigător
ii simt si acum gustul ,
ca un start de la care turnul din Pisa a
început sa se strâmbe intre conversații
despre inteligenta, noroc, dragoste,
adevăr , bogăția trăirilor și vălvătaia apei în
lumina solara a miezului principiilor luminii,
strălucea diamantul acela din mijlocul trifoiului
ca un curcubeu, fixând cadranul dragostei
într-o balta intuitiva de nuferi albi, galbeni,
roșii nu văzusem încă,
apoi a rămas un gol in locul de unde sorbiseși
diamantul
in timp ce eu incantam ca ești o albinuță,
arătându-ti soarele si luna
pe același cer,
oare cat se făcuse ora?
ca a trebuit sa coboram în căsuțele de lut,
pe sub trestiile aproape umane
în vântul serii către aurul apusului
in care voisem sa prind pre acel diamant...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)