Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Prognoză meteo

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Prognoză meteo:

 Şi curând începe iarna,

Iar atunci va ninge aşa,

Ca şi când îngerul goarna

Peste fire va sufla.

Curând vom vedea  îngheţuri,

Oameni mici şi foarte atenţi

Vor călca parcă având greţuri

Pe covoarele de argenţi.

Şi chiar limpedea lumină

Va începe să-nfioare

Suflete din histamină,

Căci lumina toată doare.

Şi-o să ningă lung şi tandru,

Ca-ntr-un vals prea vienez,

Vânturi tari  pe oleandru

Vor purta un pincenez.

Iar în turbata câmpie,

Viscolele  vor juca în ie,

Cale către împărăţia

Unde se răneşte situaţia.

Peste lume fi-va alba

Şi vom respira curat,

Gheţuri ne va dărui baba

Şi un ten un pic crăpat.

Noaptea poate să se ducă,

Se aude zvon de copii,

Bucuroşi pe sănii  urcă,

Colindele noastre vii.

Vă urez, vă fie bine!

Balsam să aveţi în surâs,

Ţine lumea pentru sine

Farmecul din râsu-plâns.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Ce splendoare universală eşti tu, Nichita!

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Ce splendoare universală eşti tu, Nichita!: Ce splendoare universală eşti tu, Nichita! Să tăinuieşti tăcerea unui înger Atât de blond, atât de hămesit De porţii mari...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Eden tăcut

Iubirea noastră e adâncă, este şi o rană,
Pe care piatra asta n-o poate astupa,
Pământul în rotire iubirea nu ne cearnă,
Făptura noastră,duală, îi poate rezista.

Iubirea noastră-i apă, când se transformă-n aer,
Trădările curente prin vămi cu gene verzi
Ne vindecă tristeţea de-al lenei urât caer,
Curgând cu sentimente pe care nu le crezi.

Iubirea noastră e lapte de pasăre sătulă
De-atâta zbor prin vise, libere ca şi ea,
Curând va hrăni vultur din palida-i rotulă,
Ca să ne înălţăm mai sus de steaua sa.

Iubirea noastră-i clipă de umbră către vară,
Cu prelungiri de spaime atunci către amiaz,
Când încinsă de soare se aşează să adoarmă,
Ca să ne cotropească în crezul ei viteaz.

Iubirea noastră e asemeni spinării unei stele
Prealogodită cu luminile fiinţelor de sus,
Când vine întunecarea pe vinele din schele,
Ea naşte catedrale cu clopotu'n apus.

Iubirea noastră-i astăzi un blond copil, o zare,
O vreme trăindă zbuciumat ca vremurile chiar,
Pe care în subsuoară am navigat-o mare
Din sânul de alabastru făcând uşor un far.

Iubirea noastră e zbor deasupra piramidei,
Urlându-şi neliniştea peste deşertul gol,
Ca tot nisipul fin din inima clepsidrei,
Să se răstoarne în mare, ca marele adevăr.

Iubirea noastră arde la fumul de orizonturi,
Sclipind haotic paseri din cele frumuseţi,
Ce înverzesc oţeluri în ale noastre mituri,
Definitiv prin oase cu sânge de poeţi.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Seară de ploaie

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Seară de ploaie: Statornică în ziduri de mătase Te îngereai în serile ploioase, Spărgându-mi dimprejur tot vidul, Ce îmi creştea-n vertebre zidul. O ...

28 IULIE INTRE DA SI NU

În 2 OCTOMBRIE am participat la emisiunea CRONICA GIURGIUVEANA

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Proprietarul de frunze

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Proprietarul de frunze:

De la Adam şi Eva încoa’

 Frunzele sunt proprietatea mea,

 De când se înalţă catedrale

 Cu frunze se ornează sfinţii

 În lauri sunt şi f...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Ce stiti despre Olanda? Ca este tara casacavalului...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Ce stiti despre Olanda? Ca este tara casacavalului...: letelIn urma cu doi ani mergeam la o intalnire extraordinara. Am  cunoscut atunci Olanda, care  este o monarhie constituţională din anul 18...

Cotidian

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Cotidian:In fiecare zi avem nevoie de gândurile noastre întremătoare,

De vise măcar înțelese, de speranțe, aer, apă, soare,
De oameni, pomi și flori și câini, pisici și parcuri,
De telefoane, Pc-uri, vehicule, electrică și arcuri,
De noi invenții, să ne meargă bine, de foc și fluturi,
Ape cristaline, de cabluri, roti dințate, unghiuri,
De lumea cea frumoasă, cât mai e din ea,
De gaz metan, energii eoliene, de inimă, de pasărea
Care să ne cheme în seri de basm cu trilul de mătase,
Atunci când vrei să adaști într-o vâlcea și nu pe strasse,
De zborul înalt și grațios de soim, de avioane și cosmonauți,
De lumi mai noi din universul aspru și de necunoscuți,
De pleiadele din nopțile senine și de ciorapii de nailon,
De rozele puternic parfumate și de cifele cu beton,
De dimineți cețoase, de aerul pădurii și roua de pe iarbă
In nopți diamantate, gândindu-ne la ziua care vine o viață întreagă.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Prefaţă la Ostatic la ferestrele vieţii - Cel car...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Prefaţă la Ostatic la ferestrele vieţii - Cel car...: A. S. Nu are legătură cu ceea ce urmează, dar vreau să spun: Nu mă interesează Valentine s day! Dacă ne iubim, ne iubim în fiecare zi! Nu cu...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Mi-e dor...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Mi-e dor...: Si îmi este dor de o ploaie liniștită, lihnită de dor de pământ uscat și frânt de durerea lipsei de apă sacră, Încât aș incanta versul st...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: E atât de cald

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: E atât de cald:

E atât de cald, că nu ne mai vorbim,

Să nu ne piară umbra de răcoare,

Ce o păstrăm în suflet și o simțim,

Când ne iubim prea arși de înfrigurare.



Cuvintele ne ard, ca și asfaltul,

E secetă în noi și în sărut,

Nu-i rouă nici în noi, nici în înaltul,

Ce arde crunt albastrul cunoscut.



Trec păsările limpezind un scut,

Ce ne împresoară căldura și firea,

Eu intre cer și mare te-as fi vrut,

Să-mi pui în zări de dor iubirea.



Ies flăcări din pământ, se uscă tot

Si vântul arde orișiunde ar bate,

Eu te sărut, știind că asta pot ,

Si simt răcoarea inimii prin toate.



E atât de cald că seara de mătase,

Cade foșnind pe caldarâm de praf,

Ridică sentimentele atât de arse

Spre cerul acru, parcă-i epitaf.



Lipindu-se de trupuri, ne împresoară

Durerea lumii pârjolite dimprejur,

Ne înfierbântă această dogoreală,

Că așteptăm a toamnelor ploi, jur!



Cu trupuri calcinate pe nisipuri,

Ne îndreptam iubirea spre sălaș,

Simțim prin vene peștii puri,

Cum ciugulesc din inimi cu talaș.



Tăcerea dogorește peste limbă,

Carbonizând cuvintele nespuse,

E atât de cald că lumea se preschimbă,

Iar eu tot chem zăpezile apuse...