28 IULIE INTRE DA SI NU

În 2 OCTOMBRIE am participat la emisiunea CRONICA GIURGIUVEANA

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Proprietarul de frunze

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Proprietarul de frunze:

De la Adam şi Eva încoa’

 Frunzele sunt proprietatea mea,

 De când se înalţă catedrale

 Cu frunze se ornează sfinţii

 În lauri sunt şi f...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Ce stiti despre Olanda? Ca este tara casacavalului...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Ce stiti despre Olanda? Ca este tara casacavalului...: letelIn urma cu doi ani mergeam la o intalnire extraordinara. Am  cunoscut atunci Olanda, care  este o monarhie constituţională din anul 18...

Cotidian

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Cotidian:In fiecare zi avem nevoie de gândurile noastre întremătoare,

De vise măcar înțelese, de speranțe, aer, apă, soare,
De oameni, pomi și flori și câini, pisici și parcuri,
De telefoane, Pc-uri, vehicule, electrică și arcuri,
De noi invenții, să ne meargă bine, de foc și fluturi,
Ape cristaline, de cabluri, roti dințate, unghiuri,
De lumea cea frumoasă, cât mai e din ea,
De gaz metan, energii eoliene, de inimă, de pasărea
Care să ne cheme în seri de basm cu trilul de mătase,
Atunci când vrei să adaști într-o vâlcea și nu pe strasse,
De zborul înalt și grațios de soim, de avioane și cosmonauți,
De lumi mai noi din universul aspru și de necunoscuți,
De pleiadele din nopțile senine și de ciorapii de nailon,
De rozele puternic parfumate și de cifele cu beton,
De dimineți cețoase, de aerul pădurii și roua de pe iarbă
In nopți diamantate, gândindu-ne la ziua care vine o viață întreagă.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Prefaţă la Ostatic la ferestrele vieţii - Cel car...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Prefaţă la Ostatic la ferestrele vieţii - Cel car...: A. S. Nu are legătură cu ceea ce urmează, dar vreau să spun: Nu mă interesează Valentine s day! Dacă ne iubim, ne iubim în fiecare zi! Nu cu...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Mi-e dor...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Mi-e dor...: Si îmi este dor de o ploaie liniștită, lihnită de dor de pământ uscat și frânt de durerea lipsei de apă sacră, Încât aș incanta versul st...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: E atât de cald

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: E atât de cald:

E atât de cald, că nu ne mai vorbim,

Să nu ne piară umbra de răcoare,

Ce o păstrăm în suflet și o simțim,

Când ne iubim prea arși de înfrigurare.



Cuvintele ne ard, ca și asfaltul,

E secetă în noi și în sărut,

Nu-i rouă nici în noi, nici în înaltul,

Ce arde crunt albastrul cunoscut.



Trec păsările limpezind un scut,

Ce ne împresoară căldura și firea,

Eu intre cer și mare te-as fi vrut,

Să-mi pui în zări de dor iubirea.



Ies flăcări din pământ, se uscă tot

Si vântul arde orișiunde ar bate,

Eu te sărut, știind că asta pot ,

Si simt răcoarea inimii prin toate.



E atât de cald că seara de mătase,

Cade foșnind pe caldarâm de praf,

Ridică sentimentele atât de arse

Spre cerul acru, parcă-i epitaf.



Lipindu-se de trupuri, ne împresoară

Durerea lumii pârjolite dimprejur,

Ne înfierbântă această dogoreală,

Că așteptăm a toamnelor ploi, jur!



Cu trupuri calcinate pe nisipuri,

Ne îndreptam iubirea spre sălaș,

Simțim prin vene peștii puri,

Cum ciugulesc din inimi cu talaș.



Tăcerea dogorește peste limbă,

Carbonizând cuvintele nespuse,

E atât de cald că lumea se preschimbă,

Iar eu tot chem zăpezile apuse...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Când eşti îndrăgostit

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Când eşti îndrăgostit: Când eşti îndrăgostit nu mai contează,

Nici cer, nici  soare ori pământ, nici mare,

Nu vrei să ştii răspuns decât la o întrebare,

De te iubeşte sau de nu te iubeşte oare?



Tresari prin zi şi ţi se pare clară

Ziua de mâine-n care-un legământ

Făcut din inimă într-o sfântă seară

Te face să dansezi pentr-un cuvânt!



Aievea pare tot neinventatul, ce ţi-l doreşti

Ca vis şi ca răspuns al florii care muntele învinge,

Iar îngerul cel păzitor de patemi pe pleaoape te tot ninge,

Jucându-se cu lacrimile ploii pe al tău meninge.



Ca un sărut desăvârşirea-ţi pare

O funie de berze-n vârf de sat,

Tu struguri porţi, şampanii peste mare,

Ea fragii copţi în zâmbet nesperat.



Şi intervine prundul şi călcâiul, iscoadele, ştampila lumii,

Bivoli cu nămol şi pari deodată suspendat de coama Lunii,

Când ea aşteaptă roze, vise, parfumuri şi trifoi,

E arsă vremea, clipele pârlite fac timpul  greoi.



Dar când eşti îndrăgostit nu mai contează,

Chiar dacă toată lumea e împotriva ta,

Chiar dacă perna înfierbântată ţi se aşează

Ca piatra rece după ziua grea...



Căci tot e totul, totul este ea,

Nedezlipiţi tot patinând prin viaţă,

Aluneci pe o lamă de stilet şi-ai vrea

Chiar sângele să-ţi verşi pentru o speranţă.



Cu ochii închişi, jucându-te cu viaţa,

Cu respirări de stea şi de ninsoare,

E un noroc când se ridică ceaţa,

Dacă ea este tot  lângă tine soare.



Când eşti îndrăgostit  nu mai contează,

Dar prea contează când te-ai descântat,

Când te-ai trezit din somnul ce-ţi pulsează

Şi când eşti mândru că nu te-ai înşelat.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: De vară

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: De vară: Mă duc să mă culc , neodihnindu-mă din faţa căldurii, Deşi când transpirăm pierdem un pic din transparenţa gurii, Ni se pierde pe halbă...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Gânduri la solstiţiu

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: 



E clar, suntem minţiţi din primul plâns,

Nimeni nu ştie încă de ajuns
Ce înseamnă, care este sensul său,
Nimeni nu ştie de e bine sau e rău.

Apoi, ne învârtim în cercul cerc al vieţii,
Crescând ca pomii, ce-mi umbresc pereţii,
Trecând cu cercul timpul ca pe ceas,
Fie cu aleasă bucurie, fie cu necaz.

Ne preumblăm dorind mai mult,
Să treacă timpul, mare până când,
Deodată sună ornicul de stat
Şi-n clipa aceea eşti neajutat.

Nu-i bine binele şi răul nu e rău,
Nu e nimic să sprijine la greu,
Nici oameni, nici apropiaţi, nici fii,
Rămâi cu tine, tu, cel care-ai plâns întâi.

Îţi vine iar să râzi, să plângi, să spui ceva,
Dar Ea dispare şi tu ai umbla încet cu ea,
Rămân în urma ta nedorite poveri
De dor, de lacrimi, nesuferitele tăceri...

Aşa că râzi, trăieşte-ţi dară viaţa,
Umple de optimism ales speranţa
Că eşti unic şi că eşti ales să zâmbeşti,

Să te bucuri, să iubeşti şi... să trăieşti!

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: PERSONAL DEATH

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: PERSONAL DEATH:

The province engurgitates you with her dizzy thirst

Day after day in the slime of the lost seconds

And when the time screams and you have no place to hide

The bloody beast catches and steals you.

Like locust egg you erupt into a field,

Like locust egg you politely injure

The statue of a plain and the lively flame

Of man soled on mercantile doings.

Clothed in algae that decayed the day before yesterday,

The province sticks to people like a glue

It has you bended with a dime in pokets,

And the filthy green elapses in your eyes.

Republic of terror with dust full of dilemmas,

To pass or to walk into the hard routine,

A moment of tension, a year for curses

On the stereotype scale of “to exist”.

Poem with compromises, the rheumatism stubs you

In the foot implanted into your meat hunger

And if it asks your head or bones it wants to crush you,

The depleted province sells your fatalism.