Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Gânduri la solstiţiu

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: 



E clar, suntem minţiţi din primul plâns,

Nimeni nu ştie încă de ajuns
Ce înseamnă, care este sensul său,
Nimeni nu ştie de e bine sau e rău.

Apoi, ne învârtim în cercul cerc al vieţii,
Crescând ca pomii, ce-mi umbresc pereţii,
Trecând cu cercul timpul ca pe ceas,
Fie cu aleasă bucurie, fie cu necaz.

Ne preumblăm dorind mai mult,
Să treacă timpul, mare până când,
Deodată sună ornicul de stat
Şi-n clipa aceea eşti neajutat.

Nu-i bine binele şi răul nu e rău,
Nu e nimic să sprijine la greu,
Nici oameni, nici apropiaţi, nici fii,
Rămâi cu tine, tu, cel care-ai plâns întâi.

Îţi vine iar să râzi, să plângi, să spui ceva,
Dar Ea dispare şi tu ai umbla încet cu ea,
Rămân în urma ta nedorite poveri
De dor, de lacrimi, nesuferitele tăceri...

Aşa că râzi, trăieşte-ţi dară viaţa,
Umple de optimism ales speranţa
Că eşti unic şi că eşti ales să zâmbeşti,

Să te bucuri, să iubeşti şi... să trăieşti!

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: PERSONAL DEATH

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: PERSONAL DEATH:

The province engurgitates you with her dizzy thirst

Day after day in the slime of the lost seconds

And when the time screams and you have no place to hide

The bloody beast catches and steals you.

Like locust egg you erupt into a field,

Like locust egg you politely injure

The statue of a plain and the lively flame

Of man soled on mercantile doings.

Clothed in algae that decayed the day before yesterday,

The province sticks to people like a glue

It has you bended with a dime in pokets,

And the filthy green elapses in your eyes.

Republic of terror with dust full of dilemmas,

To pass or to walk into the hard routine,

A moment of tension, a year for curses

On the stereotype scale of “to exist”.

Poem with compromises, the rheumatism stubs you

In the foot implanted into your meat hunger

And if it asks your head or bones it wants to crush you,

The depleted province sells your fatalism.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îng...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îng...:  Poemele lui Ionel Muscalu ar putea fi puse în scenă sub forma unui monolog rostit de un mare actor, capabil să treacă fără ezit...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Umbra şi oglinda-Poem la ziua mea

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Umbra şi oglinda-Poem la ziua mea: Ajungi la patruzeci şi unu de ani Şi , în loc să te întrebi ce ai adunat, Tu te întrebi ce arhitectură o fi avut grădina Paradisului,...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Umbra şi oglinda-Poem la ziua mea

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Umbra şi oglinda-Poem la ziua mea: Ajungi la patruzeci şi unu de ani Şi , în loc să te întrebi ce ai adunat, Tu te întrebi ce arhitectură o fi avut grădina Paradisului,...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Poem fără final

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Poem fără final: Pe zidul acela urcam Infinitul,

Căci tu într-o mână o lacrimă aveai,

Stăteam lângă tine, privind aurore,

Şi vorbele goale pe loc le spărgeai.



Mai jos, pe trotuarul de piatră din lavă,

Cârpacii de zodii dădeau în ghioc,

Eu stam lângă tine, mâncând o agavă,

Iar ei îmi vindeau destinu' -n  talcioc.



Baloane de azi, un şir nesfârşit, arhaice iluzii,

Căci cine ca mine suporta  din poezii perfuzii?

Tu nu le-ai dorit, doar eu, mobilând corvoada cu cărţi,

Trăgeam unanim risipiri  transpuse între sorţi.





La moara inspiraţiei, muzele băteau daracul,

Rotind lâna mieilor morţi pe pitacul

Lui liber în viaţă, creativ şi modest,

Să spun doar un lucru: Sincer, lume, te iubesc!



Dar cartea aceea voi nu aţi cules, iar focul tot arde,

Va arde haine şi fapte, vor rămâne fără cititorii cei uşori,

Ba fără urmaşi, fără clipe cu nişte ascultători,

Eu voi scrie iar cartea, dar voi nu veţi fi în nicio parte.



Pe zidul acela suie astăzi cuvinte, temeţi-vă deci,

Că vi se vor deschide destinele aminte, cam seci,

Dar spusa e spusă, iar voi, dregătorii arşi la auz,

Veţi merge pe drumuri cu gropi, nămol  şi moluz!



Finalul îl scrieţi, tăcând fiecare, căci, slobod, poetul

Merinde mai are...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Salutări!

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Salutări!: Cel mai frumos poem nu l-am scris până acum, Iubita mea, sângele meu, iubita mea fum, Ştim amândoi asta, am avut ocazii şi m-am descur...

De echinox în ziua fericirii

 De echinox în ziua fericirii: De echinox şi-n ziua fericirii, Când soarele şi luna firii Se întâlnesc într-o egală zi, Îmi împart timpul după cum îl ştii, Cu tine înt...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Meşteşuguri

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Meşteşuguri:Ei săpau în mine ca în mine,

Cătând să scoată diamante şi rubine,

Eu ochi le-am spus de Homer că le dau,

Ei nu înţelegeau, dar eu vorbeam pe şleau,

Ei tot săpau, rupând, eviscerând,

Sădind în ei lucirea de mormânt,

Eu le udam o sete doar de viaţă,

Ei inundau cu foame a lor speranţă,

Ei tot ofrande ar fi cules din oase,

Eu le dădeam doar primăveri ploioase,

Ei râcâiau cu dalta şi toporul,

Eu le dădeam din tâmplă semitonul,

Ei mă trădau, hulubi smulgând din vise,

Eu , omul viu, le râuream narcise,

Ei muşcau  ce îi făcuse, mâna şi ţărâna,

Eu mă rugam ca să-şi închine urma,

Ei triumfau cu pielea mea pe-un ciot,

Eu eram liber timpul să-l socot

Şi minele le închideam în mine,

Adio pietre tari, adio cine!

Atunci el drumul  crinilor  dădea,

Să mă sufoc cu propria  rindea.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: O piatra de cer

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: O piatra de cer: Acum chiar pot să vă spun o poveste, Cum pluteam printre stele odată, Când dușmanii nu aflaseră încă de veste, Iar tu erai o icoana de ...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Cel mai bun timp

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Cel mai bun timp:  Ne cheamă marea cu al ei miraj,

Dând zdrenţelor de nori din noi văpaia,

Să  crească-n ceruri îngerilor sălaş

Din dragoste de om şi vorba aia.



Ne cheamă ţărmul rupt dintr-o epavă

de vas ucis la stânci de vreo furtună,

ne pune ancorei de suflet sclavă

o inimă ce-n viaţă dor adună.



Ne cheamă păsări libere şi triste

Când singure străbat al zării cerc,

Căci nimeni nu e vesel  să asiste

la dragostea ce nisipurile întorc.



Ne cheamă depărtarea  abisal,

Lăsându-ne mai singuri fiecare,

Cu cât mai hoinărim fără de mal,

Pe valuri trupuri fără de valoare.



Ne cheamă fruntea inimii ce doare

Aici cu albatroşi-n a lor splendoare,

Să încoronăm cu talpa pe nisip

O urmă doa a celui mai bun timp!

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: ARTIST FLUIERAT

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: ARTIST FLUIERAT:ARTIST FLUIERAT

 Maşina mea de scris - temniţă de artist, dar şi parc,

Ambiguitate de număr refuzat

La marginea programată a meşteşugului,

Chiar dinţii ei de fildeş pe carii de fier

Rânjesc a ispită, slim,

Maşina mea de scris

 A ostenit ca floarea ruşinii la

 Marginea drumurilor, mereu pricăjită.

Zeiţa nopţii mele contrariată de dor,

Au trecut zeci de  ani de tobe şi

 Nevoi învârtite la butonieră,

 De democratice strigări,

Descheierea bestiarului poetic

În răspuns aristocratic de stil,

Prelungire pe pagina albă

 A fantomelor neînţeleselor talgere,

lesteme de răni ale unghiilor

Clipocind destrăbălat în ochiul geniului,

 Libertate de desuspendare sudică.

 Eu, omul din sud,

Nu ma înclin niciodată în fata unui prost,

 Inocent şi curat mă închin în fata lui Dumnezeu,

Maşina mea de scris live,

Temniţă de artist pictural fluierat.