Persoane interesate

duminică, 1 martie 2015

sâmbătă, 21 februarie 2015

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Cel mai bun timp

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Cel mai bun timp:  Ne cheamă marea cu al ei miraj,

Dând zdrenţelor de nori din noi văpaia,

Să  crească-n ceruri îngerilor sălaş

Din dragoste de om şi vorba aia.



Ne cheamă ţărmul rupt dintr-o epavă

de vas ucis la stânci de vreo furtună,

ne pune ancorei de suflet sclavă

o inimă ce-n viaţă dor adună.



Ne cheamă păsări libere şi triste

Când singure străbat al zării cerc,

Căci nimeni nu e vesel  să asiste

la dragostea ce nisipurile întorc.



Ne cheamă depărtarea  abisal,

Lăsându-ne mai singuri fiecare,

Cu cât mai hoinărim fără de mal,

Pe valuri trupuri fără de valoare.



Ne cheamă fruntea inimii ce doare

Aici cu albatroşi-n a lor splendoare,

Să încoronăm cu talpa pe nisip

O urmă doa a celui mai bun timp!


luni, 16 februarie 2015

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: ARTIST FLUIERAT

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: ARTIST FLUIERAT:ARTIST FLUIERAT

 Maşina mea de scris - temniţă de artist, dar şi parc,

Ambiguitate de număr refuzat

La marginea programată a meşteşugului,

Chiar dinţii ei de fildeş pe carii de fier

Rânjesc a ispită, slim,

Maşina mea de scris

 A ostenit ca floarea ruşinii la

 Marginea drumurilor, mereu pricăjită.

Zeiţa nopţii mele contrariată de dor,

Au trecut zeci de  ani de tobe şi

 Nevoi învârtite la butonieră,

 De democratice strigări,

Descheierea bestiarului poetic

În răspuns aristocratic de stil,

Prelungire pe pagina albă

 A fantomelor neînţeleselor talgere,

lesteme de răni ale unghiilor

Clipocind destrăbălat în ochiul geniului,

 Libertate de desuspendare sudică.

 Eu, omul din sud,

Nu ma înclin niciodată în fata unui prost,

 Inocent şi curat mă închin în fata lui Dumnezeu,

Maşina mea de scris live,

Temniţă de artist pictural fluierat.

sâmbătă, 27 decembrie 2014

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Părinţii

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: PărinţiiPrin fiecare pas al meu 

Vorbea odată Dumnezeu,

Fiindcă acolo între sfinţi 

îmi ţinea-n inimă părinţi,

Era mereu la fel ca azi, 

Căci ei vorbeau fără de vreme, 

Iar eu, plimbat ca să mă cheme, 

Îi veneram de prin şedinţi, 

Neluând în seamă cele semne! 

Apoi, când clipele dureau, 

Îi respiram în cerul greu, 

Iar lumea îmi cerea vreo dare,

Întors cu gândul din vreo mare,

Căci doar cu mine aveau răbdare! 

Atunci i-am redescoperit, îngerii mei înaripaţi, 

De parcă am fi fost pe lume fraţi, 

Iubindu-mă, iubindu-i ars,

Ca limpedele cer de japs,

Pe clipă şi secundă semne, 

Lăsând din inimă să cheme,

Pe Dumnezeu -sufletul lor, 

Căci oricărui Părinte îi e dor!

vineri, 26 decembrie 2014

vineri, 5 decembrie 2014

joi, 4 decembrie 2014

joi, 27 noiembrie 2014

miercuri, 26 noiembrie 2014

sâmbătă, 22 noiembrie 2014