Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Cel mai bun timp

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Cel mai bun timp:  Ne cheamă marea cu al ei miraj,

Dând zdrenţelor de nori din noi văpaia,

Să  crească-n ceruri îngerilor sălaş

Din dragoste de om şi vorba aia.



Ne cheamă ţărmul rupt dintr-o epavă

de vas ucis la stânci de vreo furtună,

ne pune ancorei de suflet sclavă

o inimă ce-n viaţă dor adună.



Ne cheamă păsări libere şi triste

Când singure străbat al zării cerc,

Căci nimeni nu e vesel  să asiste

la dragostea ce nisipurile întorc.



Ne cheamă depărtarea  abisal,

Lăsându-ne mai singuri fiecare,

Cu cât mai hoinărim fără de mal,

Pe valuri trupuri fără de valoare.



Ne cheamă fruntea inimii ce doare

Aici cu albatroşi-n a lor splendoare,

Să încoronăm cu talpa pe nisip

O urmă doa a celui mai bun timp!

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: ARTIST FLUIERAT

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: ARTIST FLUIERAT:ARTIST FLUIERAT

 Maşina mea de scris - temniţă de artist, dar şi parc,

Ambiguitate de număr refuzat

La marginea programată a meşteşugului,

Chiar dinţii ei de fildeş pe carii de fier

Rânjesc a ispită, slim,

Maşina mea de scris

 A ostenit ca floarea ruşinii la

 Marginea drumurilor, mereu pricăjită.

Zeiţa nopţii mele contrariată de dor,

Au trecut zeci de  ani de tobe şi

 Nevoi învârtite la butonieră,

 De democratice strigări,

Descheierea bestiarului poetic

În răspuns aristocratic de stil,

Prelungire pe pagina albă

 A fantomelor neînţeleselor talgere,

lesteme de răni ale unghiilor

Clipocind destrăbălat în ochiul geniului,

 Libertate de desuspendare sudică.

 Eu, omul din sud,

Nu ma înclin niciodată în fata unui prost,

 Inocent şi curat mă închin în fata lui Dumnezeu,

Maşina mea de scris live,

Temniţă de artist pictural fluierat.