Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Muguri calzi de tămâioară

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Muguri calzi de tămâioară: Muguri calzi de tămâioară, Lerui ler, lerui ler, Peste lume se pogoară Pruncul Domn din Bethleem. Peste lume se pogoară Pru...

POETAS SIGLO XXI - ANTOLOGIA DE POESIA MUNDIAL + 17.500 POETAS: Editor: Fernando Sabido Sánchez : IONEL MUSCALU [8653]

POETAS SIGLO XXI - ANTOLOGIA DE POESIA MUNDIAL + 17.500 POETAS: Editor: Fernando Sabido Sánchez : IONEL MUSCALU [8653]:

Ionel Muscalu. Poeta (Giurgiu, Rumanía) 

EL RECIBIMIENTO DE LA POESÍA 

Perezoso, como cualquier otro misterio, yo tiraría piedras hacia atrás

Con tu suave mano, por supuesto, mujer maravillosa, 

Para que tu rastro pueda dar a luz sólo mujeres 

Y para que el Parnaso te estire sus brazos de hierba verde, 

Llenos de sol, Pirra, tu, mujer agradecida, 

Que extiendes a tu espalda mi harén de rayos, 

Y sólo el Parnaso te cumple tus tigres del paraíso

Deducido de los finos atentados contra el movimiento

Y que las águilas locas de polvo se acuerdan de su aleteo

Con el ruido de la niebla. 

Ayúdame, cortejado por el castigo, 

A exponerme a la luz junto con tus ojos grandes!

Traducido por Andrei Langa 

Întâmpinarea poeziei

Leneş, ca orice mister, aş arunca în urmă pietre

Cu mâna ta, desigur, femeie minunată,

Ca urma ta să nască doar femei,

Parnasul sa-ţi întindă verzi braţele de iarbă,

De soare, Pyrrha, tu, femeia mulţumitoare,

Sa întinzi în urma-ţi haremul meu de raze,

Doar Parnasul sa-ţi împlinească tigrii paradisului

Dedus din atentatele uşoare la adresa mişcării

Şi vulturii turbaţi de pulbere să bată aripa

Cu zgomotul ceţii alături.

Ajută-mă, curtat de pedeapsă,

Să mă grozăvesc cu lumina ochilor tăi!

LAS PALABRAS 

Las palabras no se avientan a la página o por la ventana,

no se ajustan, ni se fabrican, ni se engranan.

Las palabras no se juzgan, ni se digieren, ni se fuman,

ellas deben ser dócilmente colocadas y

- todavía hojeadas - 

hay que dejar que se muevan, que susurren, que retumben,

que se aclaren y vivan solas sus significados.

Las palabras deben ser tratadas con paciencia,

con soluciones especiales que vienen de historias

-personales, culturales, sensoriales-

A veces las palabras se palpan y están dadas por el Señor,

a veces vienen de las verduras, del agua, del sol 

y del aire- etéreas, terrestres, esféricas-

Las palabras no se provocan, 

y se deslizan en el cuerpo por el tacto.

Las palabras rechinan pero no como las puertas o los dientes 

sino como los sentidos llenos de significados,

con sensaciones nocturnas 

cuando truenan sus huesos, de aire y de vidrio,

como unos misterios,

a través de los rincones de las casas. 

Las palabras están en la memoria, 

en los pliegues de los ojos, de la boca y de la frente.

Las palabras se sueñan de día, a veces con tacones

mientras las escribes extendidas

y se iluminan cuando te visitan por la noche. 

Las palabras se flitran 

como filtra la abuela el queso en la coladera

como los ¡hombres, pájaros y cerdos! 

con los signos de puntuación.

Las palabras no son de oro ni de plata.

La palabra oro es tan corta

como agua, cielo, aire 

y la palabra diamante es pulida

como el pájaro es pulido por el aire

que no vuela sin rumbo

sino que desciende del sol.

En nuestros relojes de arena

se murmura, por momentos, 

que el tiempo ha pasado.

Las palabras ordinarias se van,

las importantes se escapan 

pero no irán al futuro

sino por dichos y combinaciones

de otras y otras generacione

Traducido por Nicoleta Ilie y Beatriz Estrada

Cuvintele

Cuvintele nu se azvârl pe pagină, nici măcar pe fereastră,

nici măcar nu se potrivesc, nu se meșteșugesc, nu se meșteresc,

ele nu se judecă, nici nu se rumegă, nu se fumează cuvintele,

Ele trebuie așezate sfios,

lăsate să se foiască încă,

să se miște, să susure, să foșgăie,

să-şi limpezească, să-si traiască, singure sensurile.

Cuvintele trebuie tratate cu rabdare,

cu soluții speciale, scoase din istorii personale,

culturale, senzoriale, individuale,

Ele se pipăie și uneori se dau de la Domnul.

Alteori vin din legume, soare si apă,

din aer - eterice sau din pământ - sferice.

Cuvintele nu se zgândăresc şi nu se zădără,

cuvintele tactil se aluneca pe lângă corp,

cuvintele se foșnesc, dar nu ca paginile, nu ca banii,

ci ca sensurile pline ale obiectelor, ale lucrurilor,

cu ale lor senzații nocturne,

când își trosnesc oasele de aer şi sticlă

prin toate ungherele caselor, ca niște mistere.

Cuvintele se visează ziua, uneori pe tocuri,

și se dumiresc noaptea, când ele te vizitează,

în timp ce tu ți le aşterni în liniște si-n anvergura lor,

în amintirea cutelor săpate la ochi, la gura, la frunte.

Cuvintele se strecoară prin semnele de punctuație,

cum strecura prin sedilă bunica brânza:

Asta la om, asta la paseri, asta la porci!

Cuvintele nu-s de aur au de platină,

cuvântul aur fiind atât de scurt,

cât şi apa, cât si cer, cât și aer,

iar cuvântul diamante fiind șlefuit,

ca de aer pasărea zburătoare,

nu zburătăcitoare,

ci cea coborâtoare din soare.

În clepsidrele noastre foșnind a clipe

la timpul trecut,

cuvintele obișnuite seduc,

cele importante trecând

nu în viitor,

ci prin ziceri și combinații

de alte si alte mâini generații.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Marea, semne pe suflet

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Marea, semne pe suflet: Noi ne punem trupurile goale peste cadavrele de scoici În cimitirul ars atât de fin de arzătorul soare, Ne întoarcem ca stavrizii pe înc...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Ţara numărului 9 sau de la băieţii de prăvălie, la...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Ţara numărului 9 sau de la băieţii de prăvălie, la...:    Începusem să scriu acest articol gândindu-mă la scârba admirativă cu care o parte a poporului român, deci şi giurgiuvean, îmi tot repetă că nu mai scăpăm de ăştia, fără să-i nominalizeze, aşa cum se temea mamaia să-l nominalizeze pe aghiuţă, iar cel bătrân îl numea al dârâitului, aşa de-o invenţie, de-o poezie. Dacă în ceea ce priveşte entitatea supranaturală, să zicem că e normal, în ceea ce priveşte entitatea antidemocratică, demagogică, populisto-băsescoidă, mi se pare chiar anapoda, nu fiindcă eternitatea s-a născut la sat, ci fiindcă eteritatea începe acolo unde se sfârşeşte spiritualitatea, adică taman la uşa politicii. Apoi, mi-a venit în minte o comparaţie absolut aleatorie între un băiat de prăvălie sau, vorba domnului I. L. Caragiale, băiat pe procopseală (în casa lui Titircă), aşa cum era Spiridon şi băieţii de partid !

- Ba să am pardon! Ştiu eu ce vrei dumneata să zici…

Ei bine, care este deosebirea între un Spiridon care ştie numai de Jupânu’ şi de bătăile pe care le ia fiindcă trage la aghioase şi băieţii de partid care ştiu numai de câte un Zeus şi de DNA, fiindcă trag tunuri, tulburând liniştea publică, fără solicitare prealabilă şi, mai ales, fără să aibă aprobarea împărţelii ? Păi, mai întâi este ca între Spiridon şi Chiriac,( tejghetar, om de încredere al lui Dumitrache, sergent în gardă, amorezat şi împlinit în amor de Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache). Adicătelea, unul cu bătaia, unul cu … consoarta stăpânului…,că, «nevastă-mea nu­-i d-alea, domnule ! ».

Apoi, dacă trage la ei cu coada ochiului şi face fasoane, vezi bine! bagabonţii atât aşteaptă. Mai de-adevăratelea, unii cu mătreaţa în păr şi spinarea ciomăgită, alţii cu moralul nereperat, cu teşchereaua jupânilor pe mână şi, culmea, consimţitori la mai binele consoartei! Normal românesc, toată lumea e nemulţumită şi la apus de soare ar vrea să se omoare… Bre, nenea Iancu ăsta, nemuritorul, cum a arătat el esenţa băieţilor de partid, a ierarhiilor de casă, pornind de la un biet cherestigiu, căpitan în garda civică ! Fiindcă ştiu că românul nostru este grav, mucalit, ascuţit în observaţie şi, ca tot meridionalul, extrem de lucid, cred în acelaşi timp că butada: Vin ai noştri, pleacă ai noştri ! este o propoziţie extrem de logică în acest spaţiu românesc în care aceiaşi băieţi de partid, indiferent de partid, rămân aceiaşi băieţi câştigători de licitaţii, aceiaşi băieţi care învârt banul public şi împart şperţul, care aleargă după măgarul câştigător în alegeri şi care îi aduce sarsanaua cu voturi, indiferent că ele vin de la Paris sau de la Poplaca, aceleaşi încarnări ale spiritului băiatului de prăvălie sau de pârliţi ai societăţii, care merg de fapt pe logica femeii lui Pristanda - Pupă-i în bot şi papă-i tot!, prefăcându-se afectaţi de soarta tuturor, dar acţionând doar în propriul interes şi, ca să rămânem tot la Caragiale, vorba lui Chiriac:” Lasă, jupâne, mă ştii că consimţ la onoarea dumitale de familist.”. Fiind vorba la unii de o afacere, iar la alţii de o ţară este clar că Spiridonii dorm când trebuie să fie treji, sunt pe maidan când ar trebui să fie acasă şi nu prea consimt Începusem să scriu acest articol gândindu-mă la scârba admirativă cu care o parte a poporului român, deci şi giurgiuvean, îmi tot repetă că nu mai scăpăm de ăştia, fără să-i nominalizeze, aşa cum se temea mamaia să-l nominalizeze pe aghiuţă, iar cel bătrân îl numea al dârâitului, aşa de-o invenţie, de-o poezie. Dacă în ceea ce priveşte entitatea supranaturală, să zicem că e normal, în ceea ce priveşte entitatea antidemocratică, demagogică, populisto-băsescoidă, mi se pare chiar anapoda, nu fiindcă eternitatea s-a născut la sat, ci fiindcă eteritatea începe acolo unde se sfârşeşte spiritualitatea, adică taman la uşa politicii. Apoi, mi-a venit în minte o comparaţie absolut aleatorie între un băiat de prăvălie sau, vorba domnului I. L. Caragiale, băiat pe procopseală (în casa lui Titircă), aşa cum era Spiridon şi băieţii de partid !

- Ba să am pardon! Ştiu eu ce vrei dumneata să zici…

Ei bine, care este deosebirea între un Spiridon care ştie numai de Jupânu’ şi de bătăile pe care le ia fiindcă trage la aghioase şi băieţii de partid care ştiu numai de câte un Zeus şi de DNA, fiindcă trag tunuri, tulburând liniştea publică, fără solicitare prealabilă şi, mai ales, fără să aibă aprobarea împărţelii ? Păi, mai întâi este ca între Spiridon şi Chiriac,( tejghetar, om de încredere al lui Dumitrache, sergent în gardă, amorezat şi împlinit în amor de Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache). Adicătelea, unul cu bătaia, unul cu … consoarta stăpânului…,că, «nevastă-mea nu­-i d-alea, domnule ! ».

Apoi, dacă trage la ei cu coada ochiului şi face fasoane, vezi bine! bagabonţii atât aşteaptă. Mai de-adevăratelea, unii cu mătreaţa în păr şi spinarea ciomăgită, alţii cu moralul nereperat, cu teşchereaua jupânilor pe mână şi, culmea, consimţitori la mai binele consoartei! Normal românesc, toată lumea e nemulţumită şi la apus de soare ar vrea să se omoare… Bre, nenea Iancu ăsta, nemuritorul, cum a arătat el esenţa băieţilor de partid, a ierarhiilor de casă, pornind de la un biet cherestigiu, căpitan în garda civică ! Fiindcă ştiu că românul nostru este grav, mucalit, ascuţit în observaţie şi, ca tot meridionalul, extrem de lucid, cred în acelaşi timp că butada: Vin ai noştri, pleacă ai noştri ! este o propoziţie extrem de logică în acest spaţiu românesc în care aceiaşi băieţi de partid, indiferent de partid, rămân aceiaşi băieţi câştigători de licitaţii, aceiaşi băieţi care învârt banul public şi împart şperţul, care aleargă după măgarul câştigător în alegeri şi care îi aduce sarsanaua cu voturi, indiferent că ele vin de la Paris sau de la Poplaca, aceleaşi încarnări ale spiritului băiatului de prăvălie sau de pârliţi ai societăţii, care merg de fapt pe logica femeii lui Pristanda - Pupă-i în bot şi papă-i tot!, prefăcându-se afectaţi de soarta tuturor, dar acţionând doar în propriul interes şi, ca să rămânem tot la Caragiale, vorba lui Chiriac:” Lasă, jupâne, mă ştii că consimţ la onoarea dumitale de familist.”. Fiind vorba la unii de o afacere, iar la alţii de o ţară este clar că Spiridonii dorm când trebuie să fie treji, sunt pe maidan când ar trebui să fie acasă şi nu prea consimt la onoarea de familist a jupânului care îi ţine, fiindcă ăla este inimă rea, iar ei ori sunt proşti ori sunt incapabili să înţeleagă realitatea în care trăiesc, aşa că se fac a nu vedea combinaţiunile dintre diverşi Chiriaci şi Vete serioase, în a-şi înşela ambiţiile, onoarea, familiile, fiindcă nu-i interesează decât propria piele. Pe de altă parte, tejghetarul e interesat nu doar de mărunţiş, ci şi de a consimţi la onoarea de familist a jupânului, atât timp măcar cât trăieşte în amor cu nevasta acestuia. Încurcat mai este şi acest nene Iancu ! Sau nu! Fiindcă, la televizor, pe toate canalele româneşti, vedem divorţuri, răpiri de amante, certuri pe copii de dragul ratingului (Solomon ar fi tăiat copilul în două), vorba aceea, băut tutun în văzul lumii ! Cum tot aşa, vedem şi cocoane, galoane, vuitoane, autostrăzi nereperate, ca şi umorile de nefamilişti ale diverşilor crai de bamboo şi ţăţici de Dorobanţi, care-şi etalează comediile ionesciene în pieţe publice, fără a fi bătuţi cu pietre. În timpul acesta, alde chiriacii tejghetari consimt la jumulirea populaţiei în propriul lor beneficiu, ridicându-şi averi şi dorind apoi să-şi depăşească propria condiţie cu pulanul în mână… până află de fapt că nu onoarea lor era nereperată, ci că meşterul a schimbat numărul 6 cu numărul 9, unde se pare că în ultima vreme trăim cu toţii. la onoarea de familist a jupânului care îi ţine, fiindcă ăla este inimă rea, iar ei ori sunt proşti ori sunt incapabili să înţeleagă realitatea în care trăiesc, aşa că se fac a nu vedea combinaţiunile dintre diverşi Chiriaci şi Vete serioase, în a-şi înşela ambiţiile, onoarea, familiile, fiindcă nu-i interesează decât propria piele. Pe de altă parte, tejghetarul e interesat nu doar de mărunţiş, ci şi de a consimţi la onoarea de familist a jupânului, atât timp măcar cât trăieşte în amor cu nevasta acestuia. Încurcat mai este şi acest nene Iancu ! Sau nu! Fiindcă, la televizor, pe toate canalele româneşti, vedem divorţuri, răpiri de amante, certuri pe copii de dragul ratingului (Solomon ar fi tăiat copilul în două), vorba aceea, băut tutun în văzul lumii ! Cum tot aşa, vedem şi cocoane, galoane, vuitoane, autostrăzi nereperate, ca şi umorile de nefamilişti ale diverşilor crai de bamboo şi ţăţici de Dorobanţi, care-şi etalează comediile ionesciene în pieţe publice, fără a fi bătuţi cu pietre. În timpul acesta, alde chiriacii tejghetari consimt la jumulirea populaţiei în propriul lor beneficiu, ridicându-şi averi şi dorind apoi să-şi depăşească propria condiţie cu pulanul în mână… până află de fapt că nu onoarea lor era nereperată, ci că meşterul a schimbat numărul 6 cu numărul 9, unde se pare că în ultima vreme trăim cu toţii.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Prognoză meteo

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Prognoză meteo:

 Şi curând începe iarna,

Iar atunci va ninge aşa,

Ca şi când îngerul goarna

Peste fire va sufla.

Curând vom vedea  îngheţuri,

Oameni mici şi foarte atenţi

Vor călca parcă având greţuri

Pe covoarele de argenţi.

Şi chiar limpedea lumină

Va începe să-nfioare

Suflete din histamină,

Căci lumina toată doare.

Şi-o să ningă lung şi tandru,

Ca-ntr-un vals prea vienez,

Vânturi tari  pe oleandru

Vor purta un pincenez.

Iar în turbata câmpie,

Viscolele  vor juca în ie,

Cale către împărăţia

Unde se răneşte situaţia.

Peste lume fi-va alba

Şi vom respira curat,

Gheţuri ne va dărui baba

Şi un ten un pic crăpat.

Noaptea poate să se ducă,

Se aude zvon de copii,

Bucuroşi pe sănii  urcă,

Colindele noastre vii.

Vă urez, vă fie bine!

Balsam să aveţi în surâs,

Ţine lumea pentru sine

Farmecul din râsu-plâns.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Ce splendoare universală eşti tu, Nichita!

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Ce splendoare universală eşti tu, Nichita!: Ce splendoare universală eşti tu, Nichita! Să tăinuieşti tăcerea unui înger Atât de blond, atât de hămesit De porţii mari...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Eden tăcut

Iubirea noastră e adâncă, este şi o rană,
Pe care piatra asta n-o poate astupa,
Pământul în rotire iubirea nu ne cearnă,
Făptura noastră,duală, îi poate rezista.

Iubirea noastră-i apă, când se transformă-n aer,
Trădările curente prin vămi cu gene verzi
Ne vindecă tristeţea de-al lenei urât caer,
Curgând cu sentimente pe care nu le crezi.

Iubirea noastră e lapte de pasăre sătulă
De-atâta zbor prin vise, libere ca şi ea,
Curând va hrăni vultur din palida-i rotulă,
Ca să ne înălţăm mai sus de steaua sa.

Iubirea noastră-i clipă de umbră către vară,
Cu prelungiri de spaime atunci către amiaz,
Când încinsă de soare se aşează să adoarmă,
Ca să ne cotropească în crezul ei viteaz.

Iubirea noastră e asemeni spinării unei stele
Prealogodită cu luminile fiinţelor de sus,
Când vine întunecarea pe vinele din schele,
Ea naşte catedrale cu clopotu'n apus.

Iubirea noastră-i astăzi un blond copil, o zare,
O vreme trăindă zbuciumat ca vremurile chiar,
Pe care în subsuoară am navigat-o mare
Din sânul de alabastru făcând uşor un far.

Iubirea noastră e zbor deasupra piramidei,
Urlându-şi neliniştea peste deşertul gol,
Ca tot nisipul fin din inima clepsidrei,
Să se răstoarne în mare, ca marele adevăr.

Iubirea noastră arde la fumul de orizonturi,
Sclipind haotic paseri din cele frumuseţi,
Ce înverzesc oţeluri în ale noastre mituri,
Definitiv prin oase cu sânge de poeţi.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Seară de ploaie

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Seară de ploaie: Statornică în ziduri de mătase Te îngereai în serile ploioase, Spărgându-mi dimprejur tot vidul, Ce îmi creştea-n vertebre zidul. O ...

28 IULIE INTRE DA SI NU

În 2 OCTOMBRIE am participat la emisiunea CRONICA GIURGIUVEANA

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Proprietarul de frunze

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Proprietarul de frunze:

De la Adam şi Eva încoa’

 Frunzele sunt proprietatea mea,

 De când se înalţă catedrale

 Cu frunze se ornează sfinţii

 În lauri sunt şi f...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Ce stiti despre Olanda? Ca este tara casacavalului...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Ce stiti despre Olanda? Ca este tara casacavalului...: letelIn urma cu doi ani mergeam la o intalnire extraordinara. Am  cunoscut atunci Olanda, care  este o monarhie constituţională din anul 18...

Cotidian

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Cotidian:In fiecare zi avem nevoie de gândurile noastre întremătoare,

De vise măcar înțelese, de speranțe, aer, apă, soare,
De oameni, pomi și flori și câini, pisici și parcuri,
De telefoane, Pc-uri, vehicule, electrică și arcuri,
De noi invenții, să ne meargă bine, de foc și fluturi,
Ape cristaline, de cabluri, roti dințate, unghiuri,
De lumea cea frumoasă, cât mai e din ea,
De gaz metan, energii eoliene, de inimă, de pasărea
Care să ne cheme în seri de basm cu trilul de mătase,
Atunci când vrei să adaști într-o vâlcea și nu pe strasse,
De zborul înalt și grațios de soim, de avioane și cosmonauți,
De lumi mai noi din universul aspru și de necunoscuți,
De pleiadele din nopțile senine și de ciorapii de nailon,
De rozele puternic parfumate și de cifele cu beton,
De dimineți cețoase, de aerul pădurii și roua de pe iarbă
In nopți diamantate, gândindu-ne la ziua care vine o viață întreagă.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Prefaţă la Ostatic la ferestrele vieţii - Cel car...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Prefaţă la Ostatic la ferestrele vieţii - Cel car...: A. S. Nu are legătură cu ceea ce urmează, dar vreau să spun: Nu mă interesează Valentine s day! Dacă ne iubim, ne iubim în fiecare zi! Nu cu...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Mi-e dor...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Mi-e dor...: Si îmi este dor de o ploaie liniștită, lihnită de dor de pământ uscat și frânt de durerea lipsei de apă sacră, Încât aș incanta versul st...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: E atât de cald

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: E atât de cald:

E atât de cald, că nu ne mai vorbim,

Să nu ne piară umbra de răcoare,

Ce o păstrăm în suflet și o simțim,

Când ne iubim prea arși de înfrigurare.



Cuvintele ne ard, ca și asfaltul,

E secetă în noi și în sărut,

Nu-i rouă nici în noi, nici în înaltul,

Ce arde crunt albastrul cunoscut.



Trec păsările limpezind un scut,

Ce ne împresoară căldura și firea,

Eu intre cer și mare te-as fi vrut,

Să-mi pui în zări de dor iubirea.



Ies flăcări din pământ, se uscă tot

Si vântul arde orișiunde ar bate,

Eu te sărut, știind că asta pot ,

Si simt răcoarea inimii prin toate.



E atât de cald că seara de mătase,

Cade foșnind pe caldarâm de praf,

Ridică sentimentele atât de arse

Spre cerul acru, parcă-i epitaf.



Lipindu-se de trupuri, ne împresoară

Durerea lumii pârjolite dimprejur,

Ne înfierbântă această dogoreală,

Că așteptăm a toamnelor ploi, jur!



Cu trupuri calcinate pe nisipuri,

Ne îndreptam iubirea spre sălaș,

Simțim prin vene peștii puri,

Cum ciugulesc din inimi cu talaș.



Tăcerea dogorește peste limbă,

Carbonizând cuvintele nespuse,

E atât de cald că lumea se preschimbă,

Iar eu tot chem zăpezile apuse...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Când eşti îndrăgostit

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Când eşti îndrăgostit: Când eşti îndrăgostit nu mai contează,

Nici cer, nici  soare ori pământ, nici mare,

Nu vrei să ştii răspuns decât la o întrebare,

De te iubeşte sau de nu te iubeşte oare?



Tresari prin zi şi ţi se pare clară

Ziua de mâine-n care-un legământ

Făcut din inimă într-o sfântă seară

Te face să dansezi pentr-un cuvânt!



Aievea pare tot neinventatul, ce ţi-l doreşti

Ca vis şi ca răspuns al florii care muntele învinge,

Iar îngerul cel păzitor de patemi pe pleaoape te tot ninge,

Jucându-se cu lacrimile ploii pe al tău meninge.



Ca un sărut desăvârşirea-ţi pare

O funie de berze-n vârf de sat,

Tu struguri porţi, şampanii peste mare,

Ea fragii copţi în zâmbet nesperat.



Şi intervine prundul şi călcâiul, iscoadele, ştampila lumii,

Bivoli cu nămol şi pari deodată suspendat de coama Lunii,

Când ea aşteaptă roze, vise, parfumuri şi trifoi,

E arsă vremea, clipele pârlite fac timpul  greoi.



Dar când eşti îndrăgostit nu mai contează,

Chiar dacă toată lumea e împotriva ta,

Chiar dacă perna înfierbântată ţi se aşează

Ca piatra rece după ziua grea...



Căci tot e totul, totul este ea,

Nedezlipiţi tot patinând prin viaţă,

Aluneci pe o lamă de stilet şi-ai vrea

Chiar sângele să-ţi verşi pentru o speranţă.



Cu ochii închişi, jucându-te cu viaţa,

Cu respirări de stea şi de ninsoare,

E un noroc când se ridică ceaţa,

Dacă ea este tot  lângă tine soare.



Când eşti îndrăgostit  nu mai contează,

Dar prea contează când te-ai descântat,

Când te-ai trezit din somnul ce-ţi pulsează

Şi când eşti mândru că nu te-ai înşelat.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: De vară

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: De vară: Mă duc să mă culc , neodihnindu-mă din faţa căldurii, Deşi când transpirăm pierdem un pic din transparenţa gurii, Ni se pierde pe halbă...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Gânduri la solstiţiu

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: 



E clar, suntem minţiţi din primul plâns,

Nimeni nu ştie încă de ajuns
Ce înseamnă, care este sensul său,
Nimeni nu ştie de e bine sau e rău.

Apoi, ne învârtim în cercul cerc al vieţii,
Crescând ca pomii, ce-mi umbresc pereţii,
Trecând cu cercul timpul ca pe ceas,
Fie cu aleasă bucurie, fie cu necaz.

Ne preumblăm dorind mai mult,
Să treacă timpul, mare până când,
Deodată sună ornicul de stat
Şi-n clipa aceea eşti neajutat.

Nu-i bine binele şi răul nu e rău,
Nu e nimic să sprijine la greu,
Nici oameni, nici apropiaţi, nici fii,
Rămâi cu tine, tu, cel care-ai plâns întâi.

Îţi vine iar să râzi, să plângi, să spui ceva,
Dar Ea dispare şi tu ai umbla încet cu ea,
Rămân în urma ta nedorite poveri
De dor, de lacrimi, nesuferitele tăceri...

Aşa că râzi, trăieşte-ţi dară viaţa,
Umple de optimism ales speranţa
Că eşti unic şi că eşti ales să zâmbeşti,

Să te bucuri, să iubeşti şi... să trăieşti!

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: PERSONAL DEATH

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: PERSONAL DEATH:

The province engurgitates you with her dizzy thirst

Day after day in the slime of the lost seconds

And when the time screams and you have no place to hide

The bloody beast catches and steals you.

Like locust egg you erupt into a field,

Like locust egg you politely injure

The statue of a plain and the lively flame

Of man soled on mercantile doings.

Clothed in algae that decayed the day before yesterday,

The province sticks to people like a glue

It has you bended with a dime in pokets,

And the filthy green elapses in your eyes.

Republic of terror with dust full of dilemmas,

To pass or to walk into the hard routine,

A moment of tension, a year for curses

On the stereotype scale of “to exist”.

Poem with compromises, the rheumatism stubs you

In the foot implanted into your meat hunger

And if it asks your head or bones it wants to crush you,

The depleted province sells your fatalism.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îng...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îng...:  Poemele lui Ionel Muscalu ar putea fi puse în scenă sub forma unui monolog rostit de un mare actor, capabil să treacă fără ezit...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Umbra şi oglinda-Poem la ziua mea

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Umbra şi oglinda-Poem la ziua mea: Ajungi la patruzeci şi unu de ani Şi , în loc să te întrebi ce ai adunat, Tu te întrebi ce arhitectură o fi avut grădina Paradisului,...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Umbra şi oglinda-Poem la ziua mea

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Umbra şi oglinda-Poem la ziua mea: Ajungi la patruzeci şi unu de ani Şi , în loc să te întrebi ce ai adunat, Tu te întrebi ce arhitectură o fi avut grădina Paradisului,...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Poem fără final

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Poem fără final: Pe zidul acela urcam Infinitul,

Căci tu într-o mână o lacrimă aveai,

Stăteam lângă tine, privind aurore,

Şi vorbele goale pe loc le spărgeai.



Mai jos, pe trotuarul de piatră din lavă,

Cârpacii de zodii dădeau în ghioc,

Eu stam lângă tine, mâncând o agavă,

Iar ei îmi vindeau destinu' -n  talcioc.



Baloane de azi, un şir nesfârşit, arhaice iluzii,

Căci cine ca mine suporta  din poezii perfuzii?

Tu nu le-ai dorit, doar eu, mobilând corvoada cu cărţi,

Trăgeam unanim risipiri  transpuse între sorţi.





La moara inspiraţiei, muzele băteau daracul,

Rotind lâna mieilor morţi pe pitacul

Lui liber în viaţă, creativ şi modest,

Să spun doar un lucru: Sincer, lume, te iubesc!



Dar cartea aceea voi nu aţi cules, iar focul tot arde,

Va arde haine şi fapte, vor rămâne fără cititorii cei uşori,

Ba fără urmaşi, fără clipe cu nişte ascultători,

Eu voi scrie iar cartea, dar voi nu veţi fi în nicio parte.



Pe zidul acela suie astăzi cuvinte, temeţi-vă deci,

Că vi se vor deschide destinele aminte, cam seci,

Dar spusa e spusă, iar voi, dregătorii arşi la auz,

Veţi merge pe drumuri cu gropi, nămol  şi moluz!



Finalul îl scrieţi, tăcând fiecare, căci, slobod, poetul

Merinde mai are...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Salutări!

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Salutări!: Cel mai frumos poem nu l-am scris până acum, Iubita mea, sângele meu, iubita mea fum, Ştim amândoi asta, am avut ocazii şi m-am descur...

De echinox în ziua fericirii

 De echinox în ziua fericirii: De echinox şi-n ziua fericirii, Când soarele şi luna firii Se întâlnesc într-o egală zi, Îmi împart timpul după cum îl ştii, Cu tine înt...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Meşteşuguri

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Meşteşuguri:Ei săpau în mine ca în mine,

Cătând să scoată diamante şi rubine,

Eu ochi le-am spus de Homer că le dau,

Ei nu înţelegeau, dar eu vorbeam pe şleau,

Ei tot săpau, rupând, eviscerând,

Sădind în ei lucirea de mormânt,

Eu le udam o sete doar de viaţă,

Ei inundau cu foame a lor speranţă,

Ei tot ofrande ar fi cules din oase,

Eu le dădeam doar primăveri ploioase,

Ei râcâiau cu dalta şi toporul,

Eu le dădeam din tâmplă semitonul,

Ei mă trădau, hulubi smulgând din vise,

Eu , omul viu, le râuream narcise,

Ei muşcau  ce îi făcuse, mâna şi ţărâna,

Eu mă rugam ca să-şi închine urma,

Ei triumfau cu pielea mea pe-un ciot,

Eu eram liber timpul să-l socot

Şi minele le închideam în mine,

Adio pietre tari, adio cine!

Atunci el drumul  crinilor  dădea,

Să mă sufoc cu propria  rindea.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: O piatra de cer

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: O piatra de cer: Acum chiar pot să vă spun o poveste, Cum pluteam printre stele odată, Când dușmanii nu aflaseră încă de veste, Iar tu erai o icoana de ...

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Cel mai bun timp

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Cel mai bun timp:  Ne cheamă marea cu al ei miraj,

Dând zdrenţelor de nori din noi văpaia,

Să  crească-n ceruri îngerilor sălaş

Din dragoste de om şi vorba aia.



Ne cheamă ţărmul rupt dintr-o epavă

de vas ucis la stânci de vreo furtună,

ne pune ancorei de suflet sclavă

o inimă ce-n viaţă dor adună.



Ne cheamă păsări libere şi triste

Când singure străbat al zării cerc,

Căci nimeni nu e vesel  să asiste

la dragostea ce nisipurile întorc.



Ne cheamă depărtarea  abisal,

Lăsându-ne mai singuri fiecare,

Cu cât mai hoinărim fără de mal,

Pe valuri trupuri fără de valoare.



Ne cheamă fruntea inimii ce doare

Aici cu albatroşi-n a lor splendoare,

Să încoronăm cu talpa pe nisip

O urmă doa a celui mai bun timp!

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: ARTIST FLUIERAT

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: ARTIST FLUIERAT:ARTIST FLUIERAT

 Maşina mea de scris - temniţă de artist, dar şi parc,

Ambiguitate de număr refuzat

La marginea programată a meşteşugului,

Chiar dinţii ei de fildeş pe carii de fier

Rânjesc a ispită, slim,

Maşina mea de scris

 A ostenit ca floarea ruşinii la

 Marginea drumurilor, mereu pricăjită.

Zeiţa nopţii mele contrariată de dor,

Au trecut zeci de  ani de tobe şi

 Nevoi învârtite la butonieră,

 De democratice strigări,

Descheierea bestiarului poetic

În răspuns aristocratic de stil,

Prelungire pe pagina albă

 A fantomelor neînţeleselor talgere,

lesteme de răni ale unghiilor

Clipocind destrăbălat în ochiul geniului,

 Libertate de desuspendare sudică.

 Eu, omul din sud,

Nu ma înclin niciodată în fata unui prost,

 Inocent şi curat mă închin în fata lui Dumnezeu,

Maşina mea de scris live,

Temniţă de artist pictural fluierat.